1 an si 4 luni

Pana la varsta de 1 an am consemnat lunar schimbarile prin care a trecut Guguluf in cele 12 luni ale sale de viata.Apoi m-am oprit desi esential este s-o fac acum, caci daca pana la 12 luni bebelusul de odinioara inregistra progrese de genul: prima oara sta in sezut singur, prima oara in picioare nesprijinit, apartia primilor dinti, primii pasi, etc. acum progresele sunt numeroase si zilnice.Ma copleseste uneori cu multitudinea de activitati noi pe care le intreprinde, ma mira nespus de cat de destept si clar in gandire este in anumite situatii, ma amuz la fiecare nou cuvant in limba puchiteasca caci da, el vorbeste groaznic de mult in puchiteasca si daca nu-l intelegem ridica si tonul si cu ajutorul mainilor, mimand, imi explica pana vede ca am priceput cat de cat cam ce ar vrea.
Din punct de vedere motric si-a dat perfect drumul, merge nesustinut complet, incearca sa si alerge dar nu-i iese si pica in nas, urca si coboara din pat, de pe scaun, se baga singur in patut si iese de acolo, se urca pe diverse obiecte din parc ( cel mai des pe banci ), sta pe vine si se ridica de pe vine, se urca singur in carut si coboara de acolo, in scaunul de masa nu mai vrea sa stea, se ridica mereu in picioare si se aseaza.Pana si dansatul a devenit o activitate cu miscari mult mai complexe decat bataiala de dinainte, face piruiete acum, bate din pame si sare cumva pe calcaie 😀
Din punct de vedere emotional am descoperit in Puchitel un copil timid cu adultii, se ascunde dupa mine imediat ce i se adreseaza vreun adult, sta ascuns dupa carucior sau isi intoarce fata la perete daca vorbeste cineva necunoscut cu el.Pe de alta parte este deosebit de tandru si lipicios cu mine, ma pupa, ma ia de gat, ma mangaie pe fata, ma musca usor si rade in casacada la onomatopeele mele de durere, ii place mult sa se joace cu parul meu, seara cand se culca isi ingroapa fata in gatul meu si ma tine strans in brate.Inutil sa spun ca in acele momente traiesc cele mai minunate clipe din viata-mi.Raspunde cu aceeasi tandrete cu care il coplesesc si eu caci da, il pup si-l alint in mod excesiv „pentru un baiat ” cum mai nou mi se spune de terte persoane.Mi se falfaie insa, cred cu tarie ca dragostea imensa pe care o simte un copil il modeleaza in bine ca si om, il sensibilizeaza, il face tandru, nu este nevoie daca este barbat sa fie o bruta sau un salbatic.N-am inteles niciodata teoria unora de-a-si pupa copiii numai in somn.Eu il pup tot timpul, ii vorbesc calm si cald, ne alintam, il imbratisez strans si-l invat sa ne pupam, implicandu-l si pe D. frecvent in iubirea noastra.
Ma mandresc cu faptul ca este un copil extrem de echilibrat, mi-a dovedit-o in nshpe mii de situatii, nu se crizeaza si isi pastreaza calmul in situatii in care alti copii urla de mama focului.De exemplu, in salina s-a oprit o singura data curentul ramanand toti intr-o bezna totala, chiar in prima zi in care l-am dus pe Ayan in subteran.Pe moment m-am panicat gandindu-ma ca se va speria, auzeam in juru-mi copii care urlau si plangeau, dar pe el l-am tinut strans de tot la pieptul meu, i-am vorbit continuu razand si spunandu-i diverse lucruri si a stat perfect calm, linistit si cand luminam cu mobilul se amuza si credea ca ne jucam.Pana a venit curentul am stat pe o banca toti trei si Puchitel a stat linistit, jucandu-se cu noi. Ma bucura enorm acest fapt si sper ca odata cu inaintarea in varsta sa devina mult mai accentuat acest echilibru pe care-l are, nu sa-l piarda din cauza anumitor factori externi.
Ca masuri…raportez 84cm si 12.800 kg, mananca de toate ( fireste adaptat la varsta lui- nici pana in ziua de azi nu i-am dat pufuleti, floricele, etc.- mancare dietetica, gatita zinic in casa sau la 2 zile ), bea pe langa apa , in perioada asta foarte multe compoturi, sucuri de fructe naturale stoarse in casa si fructe in stare cruda.De la enetrocolita a ramas cu o mare pasiune pentru painea prajita cu unt, zilnic mananca o felie de acest fel.Ieri a mancat si prima lu prajiturica – o tarta cu prune- si i-a plact tare, s-a lins pe gurita la sfarsit ca o pisica 😀
Limbajul s-a imbunatatit foarte mult in ultimele luni, trancane non -stop, deja vorbeste expresiv in functie de situatie, daca port o dicutie cu cineva , paralel cu noi vorbeste si el continuu.Daca radem , rade si el de lesina, are un anume fel de-a-si da capul pe spate si de-a rade cu tot sufletul.Mi-e drag de el de nu mai pot cand il vad cat de vesel este.Dar marea mea problema este limba puchiteasca pe care rar o inteleg.Are cuvinte pe care i le stiu si pe care le inteleg clar dar are si multe alte onomatopee si cuvinte lungi uneori pe care habar nu avem ce ar putea insemna. L-am surprins deseori in ultima vreme cu telefonul la urcehe vorbind singur prin casa, se plimba dintr-o camera in alta, are telefonul la ureche si vorbeste 😀
O alta chestie este faptul ca nu vrea sa-mi arate de pe anumite carti ceea ce-i explic, cunoaste insa de exemplu pisica caci afara mi-o arata, cunoaste cainele, caci afara mi le arata si ii si striga , in casa pe carte insa daca-l intreb ” ce-i asta?” tace malc si rade.Am speranta insa ca baga tot la cap si intr-o zi le va spune!
Ii plac mult de tot copiii si compania lor, ii place sa se joace si la Praid l-am testat cum se joaca in grup.Este atent la ceea ce fac ceilalti, are rabdare sa stea pe scaunel la masa si sa se joace cu diverse obiecte- lucrur ce ma bucura pentru intrarea in colectivitate -, vorbeste mult cu ceilalti copii, nu este deloc egoist, isi imparte jucariile si mancarea cu ceilalti fara probleme.A renuntat si la muscaturi, nu este violent, daca este respins de vreun alt copil sta si se uita cu o mutruta trista in urma celui care l-a respins.
Ii place enorm muzica, dimineata cand se termina toaleta+ hranitul isi ia singur telecomanda de la tv, se urca pe canapea si stand in poponet isi da drumul la tv, cauta un post cu muzica si odata gasit sare din canapea si incepe dansul.
Sa nu uit sa scriu ca ii place mult de tot sa ma ajute la treburi, este extrem de fericit cand il pun sa faca diverse activitati, gen:” adu-mi , te rog, sticla de apa”, ” adu-mi , te rog, pantofii sa te incalt”, etc. Intelege perfect ce-i spunem, stie unde ii sunt ochii, urechile, parul, nasul, gura, limba, stie fiecare articol de imbracaminte unde sa si-l puna – caciula in cap, ciorapii in picioare,etc.- dar daca il intreb :” unde-s urechile?” se face ca nu aude si nici nu-mi arata.
Imita absolut tot ce facem, imita modul in care vorbim, are gelozii in privinta lui D.Daca ma tine de gat D, , Ayan vine imediat langa noi, ii da mana la o parte si ma ia el de gat :-D.Daca ma pupa D. vine langa noi, se urca sa ajunga la inaltimea noastra, il trage pe D. intr-o parte si se cuibareste el in sufletul meu ca sa nu mai aiba loc si D. 😀
Este incapatanat pana la Dumnezeu, daca nu vrea sa faca un lucru poti sa-l pici cu ceara ca nu-l face.Sau daca si-a pus el in minte o chestie, poti sa stai in cap si-n coada, poti sa spui”nu si n-ai voie” pana amestesti, tot o face.Daca vrea sa obtina ceva stie sa vina si sa se pisiceasca pe langa mine, apoi odata ce vede ca rad , harst se repede si face nazbatia.E sficient insa sa-i spun pe un ton mai ridicat :” nerusinatule!” caci plange si stie ca e certat.Plange insa si fara motiv, plange mai cu seama cand este D. casa caci stie ca-l cauta in coarne mult , plange ca sa obtina un anumit lucru si ce-i mai important atunci cand plange asa nu are lacrimi 😀 Deja deosebim plansul de durere, de plansul de oboseala si de plansul de santaj.
Somnul este la fel de bun ca si pana acum, doarme de la ora 22-22:30 pana dimineata la ora 9:30-10 si dupa-masadoarme 2 ore zilnic, uneori si 3.Doar ca…inainte de fiecare somn urla de nervi ca de ce il culc,daca ar fi dupa el nu s-ar culca nici la 1 noaptea iar dupa-masa nu ar dormi ever.Dar il iau binisor, il pun pat si chiar daca plange acolo sta.Adoarme fix in 3 minute si doarme neintors.E rupt de oboseala, dar curiozitatea si activul din el nu-l lasa sa se culce linistit.Inainte de fiecare somn, seara, are nevoie de o perioada de acalmie si linistire.Sta si se uita pe pereti, sta si s uita la tv pret de cateva minute ca sa poata adormi.Spre deosebire de alti copii care pun capul pe perna si sunt dusi in lumea lui Mos Ene, el nu.
Daca am mai uitat ceva consemnez in posturi viitoare, momentan atat imi amintesc.