Baiat mare!

Dupa ce a implinit Ayan varsta de 1 an, mi se pare ca totul s-a schimbat, totul a devenit mult mai usor, am ajuns intr-un punct in care am hotarat ca as putea sa mai fac un copil datorita faptului ca Puchitel e ridicat.Traiam cu impresia ca el nu intelege multe chestii, dar in fiecare zi ma uimeste cu bagajul foarte mare de cuvinte pe care-l cunoaste el .
In afara faptului ca stie perfect ce facem cu anumite lucruri, ca incearca sa se imbrace singur, se incalta cu pantofii, cu ciorapii ( ma rog incearca caci nu reuseste , dar stie fiecare obiect de vestimentatie unde-l pune), stie exact toate actiunile din bucatarie ale diverselor obiecte ( painea o taiem felii si ia cutitasul si vrea sa taie paine, prajim paine in toaster si el pune feliile de paine in toaster imediat ce le taiem, mananca singur cu lingurita mancarea lui ), stie ca dimineata facem patul si el imi aduce cuvertura de pe paturi si pernele fantezi, duce ligheanul in dreptul masinii de spalat ca stie ca acolo sunt rufele ce odata spalata le vom scoate in lighean.Cand intind rufe pe balcon imi da la mana carlige, rufele din lighean si ma striga daca imi scapa ceva.Stie ca dupa fiecare pampers murdar arunc punga dar inainte de-a o duce la ghena o strang la gura si o duc pe holul de la usa de la intrare.Eu o strang la gura punga si el mi-o duce pe hol.Sunt o groaza de actiuni pe care le face datorita faptului ca a fost extrem de atent la ceea ce facem si imita tot.Nu inteleg ce-mi spune, vorbeste continuu cu noi dar sunt terminata ca nu-l inteleg.El insa, intelege absolut perfect tot ce-i spun.
In seara sta, D. i-a spus fiind in baie si stand pe wc sa-i arate pozitia corecta ( mai nou Ayan face caca la wc-ul mare, nu-i trebuie nici oala, nimic, direct la toaleta ca si adultii) ca asa fac baietii mari caca, nu la olita.I-a cerut sa-i aduca olita sa-i arate cum se sta corect.S-a dus repede Ayan si a adus olita.
L-am strigat eu apoi si i-am cerut sticla cu apa ca mi-e sete.S-a dus repede in bucatarie si mi-a adus-o, mi-a desfacut dopul si mi-a intins-o s-o beau.I-am spus acum ca mergem sa ne culcam dar trebuie a facem patul pentru culcare.A mers si a luat jos cuvertura de pe pat si pernele fantezi.Ma uimeste efectiv cum intelege tot dar eu nu-l pot intelege in ceea ce imi spune el.Imi gesticuleaza cu manutele alea mici si atat de dragi mie, noroc cu asta ca-l mai inteleg, in rest imi povesteste toata ziua ce si cum si eu nu pot mare lucru sa pricep.Sunt tare suparata pentru asta, as vrea si eu sa-i dau ce vrea si ce-mi cere fara sa fac o mie de sfortari pentru a-l ajuta.
Imi spune mereu multe cuvinte cu litera „l”, tot mereu o foloseste, nu m-am prins inca ce exact inseamna, o sa mai studiez cazul.
sa nu uit sa consemnez si o boacana facuta ieri, boacana la cre mi-a stat inima ( dar m-am amuzat si nu am zis nimic ): a gasit nu stiu unde o bricheta albastra ( ca noi nu fumam niciunul si nu avem brichete in casa ) si a bagat-o in aparatul de prajit paine.Eu cand am bagat painea la prajit habar n-am avut de existenta brichetei in aparat si la fix 1 minut dupa ce l-am pornit a facut explozie brichetica albastra de am crezut ca fac pipi pe mine de sperietura.Reactia copilului?Ras in hohote …de mine, de explozie, de reactia mea…habar n-am.Cert este ca pe el l-a amuzat teribil.Ulterior si pe mine ca d-aia nu i-am zis nimic! 😀
Vreau sa stiu de la mamici care au copii de varsta cu al meu sau mai mari, la varsta lor , la 1 an si 3 luni chiar inteleg absolut tot ce le povestim ?Aveti experiente de genul asta cu ei?

In pasi de toamna cu parfum de nou inceput

A venit toamna.Brusc fara sa-i pese de nimic si fara sa intrebe pe nimeni.Simt miros de flori de toamna, aud fosnetul frunzelor ce au inceput sa se ingalbeneasca si-n curand vor asterne covor ruginiu peste tot in drumul nostru, simt racoarea diminetilor si serilor cand mi se zbarleste pielea si simt nevoia sa trag in piept mult aer curat (cel putin racoarea imi da senzatia de curat, chiar daca este mai mult decat imbacsit ).In piata am cea mai vasta si bogata oferta de diverse culori, nuante si gusturi.In magazine se imbulzesc parintii viitorilor scolari pentru a pune la punct tot necesarul viitorilor boboci, ziua s-a micsorat, noaptea s-a marit, plimbarile noastre au devenit mai scurte si intratul in casa mult mai vremelnic.
Intotdeauna, pentru mine, toamna a fost startul unui nou inceput.Daca mi-ar sta in putinta as schimba Revelionul de la sfarsit de decembrie la inceput de septembrie.Atunci imi fac un wishlist, imi fac vise si noi dorinte, planuri si bifez ceea ce am facut sau nu in anul ce-a trecut.
Devin melancolica, devin trista, traiesc emotii si pareri de rau pentru vara cea mult prea repede scursa, ma napadesc doruri dupa mare, nisipul cald si plaja aurie, mi-e dor de muntele ce l-am lasat in pace pana anul ce va veni, am gust amar in suflet si in ganduri cand scot de la naftalina lucruri groase pentru zilele innegurate ce vor veni.Imi fac constiincioasa provizii bune de iarna -precum furnica din fabula lui La Fontaine -ma gandesc ce alte bunataturi ar sta frumos asezate in camara mea improvizata, din balcon, bunataturi divers si viu colorate, asezate in borcane legate la gura si intinse pe rafturi, in ordine perfecta.
Este momentul curateniei generale, este momentul sa ma gandesc la inceputul „studentiei” Gugulufului, am emotii si simt ca ma sufoc de teama ca il voi lasa singur fara mine cateva ore din zi la cresa.Am sperante insa ca acomodarea lui va fi mult mai usoara decat imi inchipui, stiu ca socializarea cu copiii de varsta lui ii este mai mult decat necesara, stiu ca-i bine cum am hotarat dar…ma tem.
Am planuri de scolire, vreau cursuri de perfectionare, vreau sa asimilez cat mai mult in putinul timp liber ce mi-a mai ramas pana la intaorcerea mea la job.
Vreau si facem plauri de vacanta de iarna, vreau sa ma gaseasca sarbatorile intr-o atmosfera de vis, vreau sa merg la munte sa ma dau pe zapada cu sania, vreau sa fiu cu prieteni alaturi la trecerea dintre ani.Vreau miros de cozonaci calzi si colinde traditionale in casa cea calda la lumina bradului de Craciun.Vreau ceva nou si bun sa-mi aduca anul care vine, vreau si vreau.
Dar mai vreau inca natura verde, vreau soare bland si cald si flori multe, fructe bune si legume si gutui amarui cu puf galben ca de pui 🙂 .Vreau must si struguri dulci acrisori, vreau gomboti cu prune si tarte cu pere, vreau compoturi si zacusti.
Nu vreau ploaie si melancolie, zile triste si cernite, vreau o toamna ca-n povesti, blanda, dulce-acrisoara si calduta.Atat!
Si mai nou imi place toamna…