Atunci cand bataia nu e rupta din rai

Nu fac parte dintre mamele heroine, nu sunt nici macar o persoana zen de felul meu, sunt impulsiva ca si om si uneori destul de violenta verbal ( probabil as fi si fizic daca eram barbat ), imi sare tandara foarte repede in situatii aiurea si nici nu am nimic de-a face cu genul acela de oameni blanzi si buni, aceia pe care unde-i pui acolo stau.Nope!
Nu sustin cu inflacarare si nici nu fac promisiuni ca pe Puchitel nu-l voi altoi niciodata pentru ca stiu ca nu ma voi putea tine de cuvant, nu le consider pe mamele care-si mai palmuiesc copiii ca fiind denaturate sau nu mai stiu cum, nu cred ca daca i se aplica unui copil o zmetie va ramane traumatizat pe viata si nici nu cred ca atunci cand te lasa nervii in ultimul hal, daca tipi la plod ai un comportament deviant ca si parinte.In limite normale toate aceste lucruri sunt inerente si firesti in lungul drum ca parinte pe care-l ai de strabatut cu omuletul pe care vrei sa-l faci un om.
Cu toate astea nu sunt de acord cu anumite comportamente „educative” facute in public, urasc modul prin care inteleg anumite mame sa-si puna la punct odrasla.
Am spus clar, de cate ori am fost intrebata, ca in momentul in care voi putea sa comunic cu Ayan, astfel incat sa ne intelegem ( acum fiecare comunica pe limba lui si amandoi avem frustrari ca nu ne intelegem la cote maxime) ii voi explica ce este bine si ce este rau, de ce nu trebuie sa faca anumite lucruri pe care i le voi interzice dar mai ales consecintele grave ale faptelor cu care nu voi fi de acord sa fie facute.De la un punct incolo, daca explicatiile mele vor fi vobe ce-i intra pe-o ureche si ii ies pe cealalta, voi aplica pedeapsa.Diverse lucruri ce-l ustura la suflet ii vor fi interzise.Far urlete, fara plesneala, fara crize, fara nervi si neuroni distrusi.Daca nici pedeapsa nu are efectul scontat ( caci sunt multi copii care sunt incapatanati ca niste catari ) atunci il voi ciufuli.Si-l voi ciufuli zdravan daca este cazul ca sa-l aduc pe calea cea dreapta.Dar niciodata aceasta ciufuleala nu o voi face in public.
Urasc de cand sunt mica sa mi se faca observatii de fata cu alte persoane, la toate interviurile la care am fost si tuturor angajatorilor mei le-am pus conditie acest lucru: daca ai ceva de obiectat, daca vrei sa zbieri la mine si sa ma porcai cum iti place, o faci numai in privat.Daca ai spus o singura ocara de fata cu ceilalti colegi ai mei ai belit-o in fericire! Mi se pare extrem de degradant ceea ce se intampla in multe din companiile romanesti, felul in care se poarta aia de ajung ei sefi si modul umilitor cum te porcaie in fata tuturor colegilor de birou, catedra,etc.
La fel de umilitor si de jenant mi se par perechile / cuplurile care se cearta in public.Nu am inteles de ce stau 2 oameni impreuna daca se jignesc in mod constant, daca nu se inteleg, mai rau cand se ajunge la violenta fizica deja subiectul ramas impreuna si intemeiat familie cu acest start distrus mi se pare o utopie.Cu toate astea exista o multime de cupluri pe care le-am cunoscut ( poate suntem si eu si D. 2 ciudati ) care se jignesc in mod constant in public si li se pare si funny pe deasupra.Nu pot sa inteleg cum o femeie se poate amuza cand barbatul de langa ea ii spune de fata cu ceilalti din jurul lor :” du-te fa, esti proasta rau!” Nu numai ca nu m-ar amuza, i-as lipi una peste ochi de-ar vedea stele roz.Si daca ma pizdulesti, macar fa-o acasa , intre 4 pereti , umileste-ma o singura data, nu ma terfeli si-n fata altora.
Nu inteleg de ce stau femeile prizoniere in astfel de relatii, de ce nu pleaca sa-si gaseasa un partener normal care sa le respecte?
La fel se intampla si cu copiii…acum cateva zile am vazut intr-o singura zi 3 faze care m-au scos din sarite si nu am putut sa nu reactionez:
– n-am inteles niciodata nesimtirea anumitor  mame care vin in parc cu plozii si stau pe banca , trancane non stop, intoarse cu spatele la locul de joaca, mananca seminte sau fumeaza ca serpii.Copiii lor se joaca in legea lor fara sa le arunce macar o privire.Balansoarul de langa leaganul in care il dadeam pe Ayan era plin cu fete si baietei de vreo 4-5 ani.In timp ce se invarteau destul de tare, unul dintre ei a sarit de pe locul sau,statea in picioare si dadea din maini tipand, balansoarul continua sa se invarta, el si-a pierdut echilibrul si a cazut cu capul de stalpul de fier ce invarte balansoarul, urland ca din gura de sarpe.Abia atunci ma-sa, care fuma de zor, s-a sesizat, a venit in goana mare si urland si porcaindu-l l-a smuls de acolo, dandu-i o bataie pe masura.Degeaba i-a spus o bunica ca nu e ok ce face, pana acum a fumat si nu s-a uitat la copil si acum il mai si bate dupa ce era lovit.A continuat circul, Ayan se uita cu ochii mari la copilul batut, la mama care urla ca dementa de fata cu toti copiii din parc, la mine.Imi venea sa-i dau o bucata individei aleia de numa’.Atat de tare sa umilesti un copilas in vazul tuturor doar pentru ca i-a fost lene sa se uite ce face si sa-i faca o simpla observatie ca se sta pe scaun in balansoar si nu in picioare?
– ne plimbam langa lac, alta banca, alte mame la seminte si povesti ( asta e un trend in parcuri, am bagat de seama ), o fetita de vreo 3-4 ani se juca pe langa gardutul ce desparte lacul de aleea parcului, se uita la maica-sa, se uita la lac, sare gardutul si aluneca gata-gata sa cada in lac.O prinde un domn vigilent ce-si plimba baietelul.Ma-sa, isterica, i-o smulge domnului respectiv din mana, nici multumesc , nici **** si-i aplica o bataie aleia mici de-o asculta cu urechea.Nu m-am putut abtine si i-am spus ca daca s-ar fi uitat la ea nu se mai ajungea aici.Imi spune ca-i o „tampita si o neascultatoare, cel mai rau copil posibil de pe lumea asta si m-am saturat ,de nu mai pot, de ea! „.Aia mica plangea in hohote si mie mi s-a rupt sufletul in bucati.Cum pana mea sa-i spui unui copilas asemenea vorbe grele dupa ce ca ai batut-o mar?Eu, sincer, nu stiu ce fel de mame sunt astea, ce fel de educatie vor ele sa le dea copiilor lor, dar asemenea vorbe sa-i spui unui omusor care habar n-are pe ce lume este???Parca intrece orice imaginatie…E adevarat, am spus, sunt cate unii caposi si neastamparati ( asa am fost eu copil par example! ), te sperii rau, dar de aici si pana a-i spune asemenea cuvinte ( si in public!! ) mi se pare o cale lunga cat ii lumea.Pai daca te-ai saturat cucoana ca te incurca de la semnite si barfa la ce dreq ai mai facut plod?Ori ai crezut ca plodul e o papusica pe care unde o pui acolo va sta si cand ai terminat barfa si samanta merge cuminte acasa?
– mergem la farmacie, in fata mea o nesuferita pe care o stiu de la pediatra ( nu o pot suferi ca-i o intepata care stie ea tot ce-i bine pentru toata lumea ) cu al sau plod ( are 2 copii ) de vreo 2 ani.Copilul se taraste pe jos in farmacie, impinge carutul, bate din picioare.Nicio clipa nu i-a vorbit calm si frumos, a urlat permanent la el si apoi l-a luat la bumbaceala si la urelete si mai mari.Ala mic plangea, ea urla si eu am ripostat :” cumparati si-l bateti mai tarziu sau pot sa cumpar eu ca al meu copil nu vreau sa vada scene d-astea ?” Atunci abia s-a oprit si l-a lasat pe cel mic care a facut exact aceleasi lucruri pentru care a fost bumbacit si s-a urlat la el.Minte de 2 ani…
Si pe mine m-a chelfanit mama de mi-au mers fulgii, imi amintesc insa clar cand imi explica si-mi spunea ca nu e ok sa fac anumite lucruri pe care eu exact asa le faceam la 1 minut dupa ce termina explicatia, am luat-o si eu zdravan pe cocoasa pentru gura mare ( ma certam cu mama parte in parte, ba uneori voiam s-o acopar si tipam mai tare ca ea – undeva la pubertate-) dar niciodata nu imi amintesc sa-mi fi luat omorul in fata altora ( eu eram si teatrala rau, daca imi dadea o palmuta mica zbieram de parca ma tortura 😀 ) , despre mine a vorbit in fata lumii intotdeauna de bine, m-a laudat si incurajat.Cand le povestesc anumitor oameni care o stiu pe mama ce zurliu de copil am fost, aproape ca nu ma cred, caci ea le spunea „am avut un copil extraordinar de cuminte! ” 😀 Si chiar nu am fost cuminte!
Nu inteleg de ce mamicile care isi bat / pizdulesc copiii in fata altora nu se gandesc cat de umilitor poate fi ca un parinte sa le faca asta in fata celorlalti, cat de mult le stirbesc personalitatea in fata celor de varsta lor, cat de rau se poate simti un copil batut in public?De ce nu lasa dreq putin barfa si semintele ca sa se ocupe putin de proprii lor copilasi, de ce nu isi fac timp si rabdare sa le explice anumite lucruri banale pentru ele dar atat de necunoscute de cei mici?De ce fac copii daca nu le arde de educatie, de a-si dedica timpul pretios micii fapturi, de ce ii aduc pe lume si-i mutileaza sufleteste atat de timpuriu?
Pentru ca o zmetie data unui copil de mama lui in casa fara sa stie vantul si nici pamantul nu are aceeasi greutate ca o zmetie venita de la mama crizata care face circoteca in parc cu ciopor de lume in jurul ei.
Trist si umiltor…si d-aia urasc parcul si fauna din parc!

Vacanta la tara

Copil fiind, eu n-am avut niciodata „la tara, la bunici”.Suspinam din tot sufletul cand la inceputul anului scolar se intorceau toti colegii mei de pe la bunicii lor si povesteau toti cum si-au petrecut vacanta mare la tara: fel de fel de intamplari haioase, fel de fel de lucruri specifice zonelor pe unde pleca fiecare la inceput de vara.Pe mine ma duceau in fiecare vacanta mare in strainatate, simteam ca mor cand ma luau de la jocurile din fata blocului si ma anuntau ca intreaga vara lipsim cu mici reveniri pentru a schimba bagajele.
Suferinta mea ca nu aveam un sat unde sa merg la bunici ma urmarea si iarna cand nu aveam unde sa colind, nu aveam unde sa stau la gura sobei la povesti cu verisorii, nu aveam sa vad cum se fac toate bucatele traditionale de Craciun, nu stiam cum se numesc, sadesc si dezvolta anumite plante si copaci, nu stiam cum este sa dormi intr-o capita de fan, sa faci pipi in curtea mare la wc-ul de afara, sa te speli in copaita cu apa incalzita de bunica.( acum chiar nu mi-ar mai placea sa fac asa ceva si n-as da pentru nimic in lume confortul meu de la oras pentru viata grea de la tara, atunci insa toate astea aveau un alt farmec si un alt gust: cel al copilariei ) .
Ayan este un copil care are si o bunica la tara.La tara este mult spus totusi, caci locuieste la periferia orasului Dej ( este un paradox totusi modul in care autoritatile au separat orasul de satul ce urmeaza Dejului, practic acelasi sat de odinioara este acum jumatate in oras si cealalta jumatate in sat) , dar arata exact ca si cum ar fi „la tara” . Are curte mare, are pasari, are legume si fructe, pomi multi, vecini care au vaci cu lapte proaspat, are fantana cu apa limpede si rece ca gheata, are capite de fan si are chiar si un wc in curte ramas dar inca folosibil.Mie imi place la nebunie acolo caci e liniste si pace, casele nu se fereaca cu 7 lacate, oamenii sunt calzi si blanzi si buni, vin unii la altii si se viziteaza intotdeauna aducandu-si cate ceva din bunataturile pe care le-au facut in ziua respectiva.
Copilul a fost abia anul asta in Ardeal la bunica-sa paterna si a venit tot satul sa-l vada si sa-i aduca cate ceva-unii fie si doar o vorba buan dar au adus-o in tolba lor.L-au „madarit” ( alintat) si i-au spus o groaza de urari, s-au minunat de el ca de nu stiu ce si ne-au chemat pe rand in vizite la ei ( am mers cat am putut, dar nu am ajuns, fireste, nici la jumate din sat).
Pe Ayan l-am lasat sa zburde in voie, l-am lasat sa umble pe la pasari ( se uita la curcani ca la alte cele), l-am urcat pe capita de fan, l-am dus la cimitir la bunica-su, l-am lasat in iarba, l-am spalat in copaita cu apa incalzita de bunica, l-am lasat la Rexila care desi-i un fioros de caine nu a latrat o secunda la Puchitel,s-a jucat cu Nero care-i o dulceata de catel, a vazut pisoi abia fatati de o pisica costeliva,a baut apa de la fantana si de la izvor, l-am lasat sa vada cum se mulge vaca, cum iese minunatul lapte gras si cald din ugerul full al Milkai 😀
Originile lui sunt si la tara, este nevoie sa cunoasca si o altfel de viata decat cea urbana si din ce in ce mai fitoasa.