Toxapel

Ieri am avut o zi de cosmar, nu am mai plans atat de tare si atat de mult de nu mai stiu cand.Daca am sa-mi reprosez ceva, in viata asta, este faptul ca nu am stapanire de sine in fata evenimentelor naspa, ca nu-mi pot stapani plansul si ca ma pierd rau cu firea atunci cand ar trebui sa fiu tare pe pozitie.
Nenorocirea vine intr-o secunda in viata cuiva si atunci , in secunda aia, eu – martora la eveniment- ar trebui sa ma intaresc si sa actionez.In schimb, ce fac eu?Ma apuca un tremurat groaznic, imi simt genunchii complet taiati, ma apuca un plans isteric si nu stiu ce sa fac mai intai.Stau ca proasta si urlu de plans, nu am initiativa si simt ca lesin incet, incet.Ma urasc pentru asta! ( macar imi vine in cap sa dau telefon sa anunt alti oameni apropiati ca sa actioneze ei in locul meu ).
Ieri…dimineata ne trezim si eu si Ayan , il hranesc, fac ceva treaba prin casa si ma grabesc sa ies afara sa nu se faca mult prea cald.Il imbrac si-n clipa aia imi trece prin cap ideea ca inainte de-a ma imbraca sa mai fac inca un dus ca eram fleasca de la caldura si treaba.Il pun pe covorul din baie langa mine, intru la dus si trag perdeaua.Fac dus si cant.Ma gandesc ca Gugulufix e pe jos si asculta ceea ce cant.A durat fix un minut pana am terminat dusul.Inchid apa si aud din sufragerie ca si cum ar vomita Ayan.Sar din baie, uda si dezbracata si alerg in sufragerie.Il gasesc pe jos, cu tot batonul de Lady Speed Stick facut bucatele mici de tot, intinse pe covor si pe el sugand de zor din baton, murdar la gura tot de batonul cel topit.Inghitea de zor si se inecase.
M-a apucat cea mai neagra disperare din lume, am crezut ca-mi pierd mintile, am inceput sa plang ca o nebuna, l-am luat de jos brutal si l-am bagat in baie imbracat cu haine cu tot, i-am pus dusul pe fata si ma tanguiam ca nebuna, plangeam in hohote si el la fel ca se speriase, nu reuseam sa-l spal in gura ca facea clabuc deodorantul ala nenorocit, nu puteam sa imi dau seama daca si cat a inghitit.Il spalam obsesiv pe fata, ii bagasem degetele pe gat ca sa vomite, mititelul nu putea vomita si plangea rau, eu continuam sa-l spal si sa incerc sa il fac sa vomite, plangeam si-i spuneam continuu „daca patesti ceva Puchitele, eu mor instant!”
Scos din baie, ud fleasca, l-am dezbracat si i-am dat sa bea o cana mare de lapte ( amestecat cu lacrimile mele care imi curgeau siroaie in timp ce mintea mea facea cele mai negre scenarii ), se ineca si tusea rau ( ulterior am inteles ca l-am zgariat saracul pe gat ), eu ma isterizam si mai rau.Am sunat-o pe mama, mama pe a lui pediatra care m-a sunat si mi-a spus:” urgent la Grigore Alexandrescu si spalatura gastrica”.Atunci mi s-a amplificat criza si mai rau, ma gandeam cum unui copilas atat de mic sa i se bage un tub pe gat si sa i se faca o spalatura stomacala, ma apucase nebunia de tot.Il sun pe D., plangeam atat de tare ca nu a inteles pret de 7 minute ce am patit, suspinam si plangeam spunandu-i doar ” Ayan…a…Ayan…a…” Intr-un final am reusit sa ma stapanesc un minut si sa-l chem acasa sa mergem la spital.Nu puteam conduce sub nicio forma.
A venit mama repede, mi se facuse deja rau, simteam ca lesin, nu ma puteam opri din plans.L-a imbracat pe Ayan, m-a imbracat si pe mine ( ea este exact opusul meu ), am luat cheile si am coborat.A ajuns si D. si am zbughit-o la spital.Pe drum am plans continuu, Ayan a adormit si m-a apucat si mai tare nebuneala, nu l-am lasat sa inchida ochii, il mangaiam si il tineam strans la piept ( desi era super cald), il pupam continuu si il rugam sa nu pateasca nimic ca eu sunt gata.Doamne, numai mama sa nu fii in clipele alea!
La spital super draguti toti, medicul , profesorul care l-a vazut mi-a spus ca nu are nimic, ca e destul de inofensiv deodorantul in general ( m-a prevenit cu detergentul insa ), m-a sfatuit ca niciodata, dar niciodata sa nu-i mai bag degetele pe gat sa-i provoc eu voma ( se poate ineca cu propria-i voma sau o poate aspira si atunci dam in altele mult mai grele), mi-a explicat si ca laptele la unele intoxicatii e ok, la altele nu se recomanda, deci nu ii dam nimic in caz de intoxicare copilului ; mi-a dat un pliant ca sa il am mereu la indemana.
Pliantul are niste numere de telefon la care se poate suna non-stop si se primeste asistenta medicala de prim ajutor.Mai jos scriu exact ce se afla in pliant:
” Toxapel este un serviciu telefonic de urgenta realizat de Departamentul de Toxicologie al Spitalului Clinic de Urgenta pentru copii „Grigore Alexandrescu” Bucuresti si este destinat informarii populatiei asupra modului in care trebuie acordat primul ajutor unui copil intoxicat pana la prezentarea la spital.Toxapel functioneaza 24 de ore din 24 si acopera intreg teritoriul tarii, putand fi acccesat de acasa, de la orice telefon public sau mobil.
NU UITATI !! Prima jumatate de ora este esentiala in cazul celor mai multe intoxicatii.Numerele la care puteti suna :
021.210.62.82.
021.210.61.83

Am scris postul asta pentru a ajuta si alte mamici , in cazul in care vor trece ( ideal este sa nu se intample) prin ce-am trecut eu ieri.
Guguluful nu are nimic ( Slava Maicii Domnului ! ) , eu m-am pus pe picioare dupa niste Ca si Mg si un somn lung si bun si sper sa nu mai trec prin asemenea incidente ca zau ca albesc sau fac vreun infarct.