Iubire-nebunie-posesivitate

Pornind de la postarea de ieri, am vrut neaparat sa mai scriu despre o chestie pe care am vazut-o nu o data, in acest an de cand am contact cu lumea parcului, mai exact de cand sunt atenta si la alti copii mici de varsta lui Guguluf.
Scriam ieri ca este minunat sa ai un ajutor cand iti cresti copilul, este nemaipomenit sa ai niste bunici in preajma pe care sa te poti baza atunci cand trebuie sa te desprinzi de puiul de om si sa te reintorci la ale tale, nicio bona, cresa/gradinita sau alta varianta unde iti lasi copilul nu este optima ca cea a unor bunici unde stii sigur ca este safe copilul, ca au grija de el ca de ochii lor din cap si-i ofera tot ce-i mai bun.
Ce te faci insa, cand ai parte de niste bunici, care incet-incet pun stapanire pe copilul tau, il acapareaza cu totul, isi dau cu parerea numai ei cu privire la copil, stiu numai ei ce este bine pentru copil, nu se mai poate lua nicio decizie cu privire la copil fara a fi ei intrebati ??
Am vazut aici niste cazuri si mi-am adus aminte ca si la Bucuresti, in parcuri, am cunoscut astfel de bunice tiranozaure.Azi imi spunea una bucata bunica de copil ca „maica-sa e cam aeriana, nu prea are experienta la crescut copii si i l-am luat eu sa-l cresc ca eu stiu cel mai bine ce-i bun pentru cel mic! ”
Imediat m-a contrariat afirmatia ei si nu neg ca pentru o secunda am luat in calcul si varianta ca mama copilasului sa fie „cam aeriana” dar tot nu m-am impacat cu ideea ca o bunica stie mai bien decat o mama ce simte nepotul.Nu a stat in burta bunicii si nici nu l-a alaptat bunica ca sa se nasca legatura aceea unica existenta pe acest Pamant numai intre mama-copil.Pe de alta parte, nu mi se pare just ca in fata unui copilas de 4-5 ani sa faci asemenea afirmatii cu privire la mama lui.Copilul in speta se juca cu Ayan la un tobogan, era un fel de papalache fricos si de umbra lui si-n plus avea unghiile de la maini facute cu oja mov.Cum am o piele de drac de nu se poate, o intreb si eu pe ma-sa mare cu glas duios:” e fetita sau baiat?” Ea beleste ochii si-mi spune:” Mandricel e baietel, unul mare deja are bunica!” Si atunci mi-am scos coltii :” pai si de ce la varsta lui si baiat fiind umbla cu oja pe unghii? ” Ma-sa mare rade in cascada ca la cea mai tare poanta auzita de ea ultimamente si-mi spune clipind din genele-i :” A vrut si el sa fie elegant.Dar sa stiti ca i-am dat si cu rimel la ochi si cu fard de pleoape numai ca de la alea, tare am tras cu niste urcioare! ” Am belit ochii cat sarmaua, sincer, am auzit o groaza de grozavii de cand sunt mama, dar asta m-a facut paf! Cum adica sa-i dai copilului cu farduri la ochi si baiat fiind?Pe mine una – nu dati cu rosii mamicile de fetite -ma apuca pandaliile si cand vad fetite mici cu oja rosie pe unghii si cercei lungi la urechi, cu rochii care nu cadreaza cu varsta lor si pantofiori cu toc cumva, mi se pare o maturizare fortata, mi se pare un kitsch cumplit si o bataie de joc la adresa copilului care numai a copil nu mai arata.
Atunci insa, cand am vazut boit pe unghiutele-i mici un baietel, mi s-a facut greata, gandindu-ma ca ma-sa mare o face pe mama copilului „cam aeriana si fara experienta” in timp ce marea experimentata in ale crescutului de copii ii face copilului unghiile cu mov la maini si ii da cu rimel la ochi?!
Alta faza pe care am auzit-o la pediatra lui Guguluf, o mamica tanara cu un bebe si bunica copilului, cea din urma ii spunea pediatrei :” vorbiti cu mine ca eu stiu ce trebuie facut , ea abia e-n stare sa aiba grija de ea, dar de un copil?”
Stiu si faze de la apropiati de-ai nostri carora le spun bunicile ce si cum sa faca, cum trebuie sa isi creasca copilul, ce e mai bine pentru copilul lor.
Eu, una, clar nu as accepta de la nicio bunica sa-mi spuna ce-i mai bine pentru copil, nu as accepta chiar daca s-ar supara pe mine, mi se pare o nesimtire sa pui stapanire pe un copil, care desi iti este nepot este in primul rand copilul altor oameni, sa emiti numai judecati ” de valoare” la adresa lui si sa ai pretentia sa fie crescut numai dupa principiile si regulile tale, sa nu ii dai voie mamei sa-si creasca copilul cum doreste si cum o duce capul.Ca ii mai face pe alocuri anumite sugestii mamei e-n regula, dar sa nu lasi mama sa se poarte cum vrea cu al sau e copil intrece limitele bunului simt.
Nu cred ca te nasti cu experienta cresterii unor copii, nu cred ca-ti trebuie vreo scoala speciala pentru asa ceva, pur si simplu pe parcurs ti se dezvolta toate instinctele necesare cresterii copilului tau.
De cealalta parte a baricadei sunt si bunicii carora li se interzice orice relatie si contact cu nepotii -alta nebunie -care sufera ca nu pot avea bucuria de a-si vedea nepoteii crescand sub ochii lor.
Astea sunt extreme, dupa parerea mea, cel mai bine este sa existe un echilibru in toate, bunicii sa ajute atat cat pot dar cu masura si fara sa-si insuseasca copilul cu totul, sa dea sfaturi-ce ne-am face fara batrani?- ca-s utile, dar si alea sa le dea cumpatati si fara sa tina mortis sa faca parintii numai ce vor ei.

Anunțuri

8 comentarii la “Iubire-nebunie-posesivitate

  1. Ca mare dreptate ai… si eu cunosc foarte multe cazuri de bunici posesivi.

    Trebuie sa fim cat mai fermi inca de la inceput (sau chiar dinainte de a se naste cel mic)

    Numai bine 🙂

  2. 1. Unghiile date cu oja mov sunt nimic pe langa ce am vazut eu in parc acum vreo doua-trei saptamani – una bucata fetita de 6 ani (am si intrat in vorba cu ea ca eram socata) care avea unghii din alea lungi cu silicon sau ce mama lor or fi, cu gel, in fine, lungi ca la iepurasii playboy, date cu mov si cu strasuri. Elegante, n-am ce zice, ingrijite, dar ce puii mei faceau pe unghiile delicate ale fetitei de 6 ani??? Si chiar am intrebat-o daca a lasat-o maica-sa si a zis ca da, ca ea i le-a pus.
    2. Eu, de ex, nu ii permit Elizei contact cu bunicii paterni (doar bunica a vazut-o de doua ore cate maxim juma de ora) si nu pt ca sunt eu nebuna, ci pt ca nu sunt ei sanatosi la cap si consider ca Eliza ar putea fi afectata de treaba asta. Depinde si de context, intr-adevar nici prea-prea, nici foarte-foarte nu e bine.

  3. *de doua ori, amira, corecteaza tu „agramaticalitatile” mele inainte sa aprobi commentul

  4. Of, e rau cu bunici de-astia care se cred superman,insa cred ca 80% ajung asa cand se apropie de o varsta..e tipic batranetii..vor sa dovedeasca,oarecum,ca au trait atatia ani si au capatat experienta,se simt superiori.Vreau sa cred ca eu nu voi deveni asa,insa,cine stie ce-oi mai avea in cap la varsta aia 🙂

  5. Nu stiu cum de-ai descoperit treaba asta abia acum… Am balacarit-o pe soacra uneia care-i dadea copilului cu diabet bomboane pe motiv ca „pofteste”. Nu prea ma bag eu in discutii gen „tu cum il cresti/ educi/ hranesti/ imbraci/ etc” pentru ca fiecare in general are convingerile sale, si mai bine nu-mi dau ca parerea, insa cand se baga bunicii peste parinti, imi vine sa-i strang de gat. Pe bunici. Soacra-mea tocmai ce era sa-mi imbolnaveasca iar copilul dandu-i nu-stiu-ce minunatie, dar norocul mare a fost ca a descoperit sotul treaba asta la timp, dar ei nu i se pare nimic anormal. Putem noi sa stam si-n cap, s-o caram pe la zeci de pediatri si sa-i dam zeci de tomuri are trateaza subiectul, dar nu se simte vinovata in nici un fel pentru ca nu considera ca a gresit. Sau, mai bine spus, nici nu ii trece prin minte gandul ca a gresit. Si exact asta-i eterna motivatie „eu cum crezi ca te-am crescut pe tine?” Raspunsul ar trebui sa fie acelasi, din partea tuturor parintilor catre bunici: „tu m-ai crescut pe mine cum ai crezut si stiut tu, eu imi cresc copilul asa cum cred eu de cuviinta, daca vrei sa ma asculti, bine, daca vrei sa faci ca tine si sa ignori ce-ti cer eu sa faci, nu-l mai vezi”. E mult de discutat pe tema asta, dar diferenta de 30 de ani (sa zicem) dintre generatii, evolutia medicinei (acu’ 30 de ani nici nu se inventase ecograful, iar azi fara eco nici nu concepem sa ducem o sarcina mai departe, nu se faceau testele pt toxoplasma, citomegalovirus samd), isi spune cuvantul. Acu’ 30 de ani laptele de vaca sau de capra era ok, astazi cine te aude ca ai dat unui copil sub doi ani lapte de vaca sau de capra se scandalizeaza definitiv, insa unii bunici nu inteleg de ce acum laptele ala nu mai este bun si actioneaza in consecinta (a mers la tine, tre’ sa mearga si la el)… Cam asta-i eterna poveste, si se aplica acelasi principiu si educatiei copilului. Tragic.

  6. dragilor cum este in vacana?Ayan scump ce mai face?sper din suflet ca va relaxati.
    draga Amira sa stii ca si eu am fost crescuta pana la varsta de 7 ani de bunici.nu datorita posesivitatii bunicilor,ci pentru ca mami a trebuit sa mearga la serviciu dupa nasterea mea….stii cum era pe vremea lui Raposatu’.
    desi atat eu cat si mami suntem recunoscatoare vesnic bunicilor care m-au crescut de multe ori am auzit-o pe mami spunand ca ii pare rau ca nu m-a crescut ea pentru ca nu s-a putut bucura de primii mei pasi,de primele cuvinte s.a.m.d.eu inca n-am copii dar mi se pare ceva absurd sa nu dai sansa parintilor sa creasca ce au conceput doar pentru ca tu,bunica fiind ,ai experienta mai multa si stii si cum sta toaca in cer.
    ps:mi-a placut postarea de ieri.m-am amuzat.cred ca in urmatorul concediu ar trebui sa il iei cu tine pe tatal tau sa te ajute cu Ayan.
    pupicei multi dragii mei!

  7. Pingback: Madalina Manole a murit….Dumnezeu s-o adihneasca! « Slalom printre cuvinte's Blog

  8. Pingback: Madalina Manole a murit….Dumnezeu s-o Odihneasca! | alexandrescudaniela.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s