Bunic full time sau cum sa intri in depresie

In ultimul an mi s-a tot spus ca m-am schimbat enorm de cand il am pe Ayan, ca sunt mult mai morocanoasa, ca sunt mereu obosita, ca nu mai am chef sa rad asa cum o faceam inainte.Cel mai des aceste lucruri mi le spunea mama care incerca sa ma convinga ca au crescut si altii copii si-n conditii mult mai grele decat cele actuale ( fara pampers, sterilizatoare, etc ), ca trebuie sa ma mai detasez si sa revin la starea mea de dinainte de a fi mama.Degeaba am incercat eu sa le explic tuturor ca Ayan este un copil care ma consuma 1000 %, ca este argint viu si mi-ar trebui zilnic sa beau 10 red-bull ca sa fiu oarecum in forma si sa-i fac fata.Am zile cand clachez nervos si imi vine sa ma dau cu capul de pereti, am zile in care tip si cel mai adesea oalele se sparg in capul lui D., am zile in care nu vreau sa aud si sa vad pe nimeni. Sunt obosita nervos si psihic.
Cel mai adesea, ma enerveaza maxim tatal meu, care-mi spune ca nu stiu sa ma dedic 100% lui Ayan si sa ii gasesc la fiecare 10 minute, cand el se plictiseste, cate ceva nou de facut.Am tot explicat ca e musai sa fac si alte chestii in casa, pe care nu mi le face nimeni absolut si ca nu pot sta non-stop sa ma joc cu el.El o tine p-a lui una si buna:” Ayan e un copil extraordinar de cuminte!”
Eu nu am fost nici pe sfertul lui de agitata si tot imi spuneau ca le-am mancat sufletul cand eram mica prin nebuneala mea.La el nu mai vad nimic, li se pare ca e un mic sfant pe care eu nu-l inteleg si nu am rabdarea necesara cu micul ingeras. ( daca stai cu Guguluf doar 2-3 ore si-l pupi mereu, il tii numai in brate si il cocolosesti, pare cel mai cuminte copil care a existat ever in istoria bebelusilor )
Nu este un copil care face rautati, nu este un copil problema, dar este un copil extrem de activ, un copil foarte agitat care te oboseste ingrozitor.( cine are copii d-astia argint viu stiu exact ce spun aici ), este un copil caruia ii faci fata greu si cu un mare consum nervos.
In aceasta vacanta insa lucrurile s-au schimbat.Bunica lui materna -respectiv mama mea- a stat cu copilul full time si eu m-am odihnit.Dupa 6 zile, nu numai ca e extenuata complet fizic ( sus-jos, dreapta -stanga, se arunca pe spate, se lasa pe jos daca nu faci ca el, urla si tipa ca la nebuni, ii face baie si cand ii este lumea mai draga se lasa pe jos desi atunci il limpezesti si trebuie sa stea in picioare, arunca toate obiectele pe jos de 100 de ori pe zi si trebuie stranse si puse la locul lor , adormitul copilul, etc ) dar si psihic a terminat-o.Nu numai ca mi-a dat dreptate pentru starea mea, dar ma si invidiaza ca mai pot face si altceva cu exceptia cresterii lui Ayan.I-a dat de cap cum se spune! ( asta in conditiile in care oricum eu sunt aici langa ea si o ajut 😀 ) Deja se cugeta ce va face cu el la Praid atatea zile, toate diminetile singura doar cu el si trebuind sa gateasca pentru toti 😀 , cred ca deja i s-a facut frica de ceea ce o asteapta 😀 .
Ma bucur enorm ca s-a intamplat asa, ma bucur ca a avut ocazia sa vada ca nu eu sunt cea care m-am schimbat ci situatia ma obliga sa fiu si morocanoasa uneori, ma bucur sa inteleaga ca a avut un copil super cuminte de care se vaita degeaba in comparatie cu nepotul cel „ingeras” 😀 si ma mai bucur ca se va duce acasa sa-i povesteasca si bunicului ce-si divinizeaza micul Duracell cam ce fel de ” sfintisor ” am eu in batatura.

Anunțuri

14 comentarii la “Bunic full time sau cum sa intri in depresie

  1. Asa e si fiica mea, imi scoate peri albi, e la fel de zburdalnica si de nazbatioasa… Nu poti merge cu ea nicaieri si nici la tine acasa n-ai liniste…

  2. @Chibit: nu cred ca se gaseste asa ceva, eu, uan nu cred ca il voi descoperi ever.

  3. @Laura: de voi stiu ca sunteti in aceeasi oala cu mine, stiu ca Lizie e argint viu ca si Guguluf ca doar d-aia va iubim noi asa de mult! Ma gandesc cu groaza : daca as avea 2 exemplare la fel ? 😀

  4. Mda, ai pus punctul pe I cu postarea asta. Au patit-o si-ai mei cand s-au lovit de problema astfel ca bunu nu mai vrea sa stea cu Stef ca n-are rabdare decat daca mergem in parc. Acolo e altceva. Mama e lesinata dupa fiecare stat langa Stef. Imi pare rau ca nu i-am facut o poza ultima data. Buey, era haiosa foc. Ea era bleaga pe canapea iar fi-miu calare pe ea cu diverse bucati de telecomanda si o tot certa ca nu i le asambleaza. Cand ne-a vazut fi-miu a inceput sa rada si sa se agite prin camera de ziceai ca-i titirez.
    Soacra-mea, nu mai zic ce eroina vrea sa fie dar o vad epuizata de fiecare data. In week-end-ul asta a stat Stef la ea. Cand am plecat era totul ouchei, ne tot indemna sa plecam linistiti. Cand ne-am intors era transpirata si cu chiu cu vai ne-a povestit ca a stat agatat de usa fi-miu si a marait de mama focului. Ca s-a agitat, s-a invartit, ce-a fost acolo nu pot sa descriu. Si toata lumea era cu gura pe mine: ca de ce ti-e greu? ca ce-i asa mare branza? Na, poftim! Maica-mea are nevoie de relaxare la statiune dupa o cura de Stef. :)))Soacra-mea are nevoie de somn indelung si nu mai are putere sa mai faca nimic in casa. Iar ea e maniaca cu casa. 😉
    Te inteleg intru-totul, Amira, pentru ca si fi-miu e argint viu. D-aia mai fac si pauze pe blog, d-aia imi mai rasfrang naduful aiurea pe blog, ca ma termina din toate punctele de vedere Stef. 🙂
    Sanatosi sa fim! Ei cresc si odata cu ei problemele. Asa ca sa ne bucuram acum de ei cat sunt mici si sa-i lasam pe batrani sa bombane cat vor ca, pana la urma, tot se lovesc de belea. :))

  5. @Dana: eu am crezut ca tu esti una dintre mamicile privilegiate de ajutorul bunicesc :-D, chiar ma gandeam la un moment dat cat de bine este ca tu ai pe cineva care sa aiba grija de Stefi macar in parc; nu aveam idee ca de fapt si tu esti la fel de „zapacita” ca si mien din cauza unui argint viu de copilas.Vorba ta, or creste mari si atunci o sa regretam „problemele ” de acum 😀

  6. Amira draga, in parc mergem toghether cu bunu. Dar el are treaba cu Smokey, Deocamdata el este universul. Ma ajuta la impins caruciorul si il da in leagan dar cat? Cateva minute cat fumez o tigara. Nu rezista la caldura, ba Smokey e obosit, ba Smokey e flamand, ba e bolnav…e greu. Si mai rarut cu bunu prin parc. Si asta e tot! In rest ce sa zic?! Cum stii…

  7. Dar la plimbare intotdeauna merg si eu. Niciodata doar bunu cu Stef. Nici n-ar avea cum…cel putin cat este si Smokey in peisaj (nu ca mi-ar displace, doamne fere).

  8. Sunt si eu in aceeasi oala cu voi. Doar ca mie parintii imi dau dreptate, ca vad cum e. Cu toate ca nu stam cu ei, ma ajuta si o data la doua zile mergem la ei si stam toata ziulica. Asa de odihnita ma simt in ziua respectiva, de n-ai vazut. E bine sa ai pe cineva sa te ajute. Si ma „bucur” sa aud ca mai este cineva ca noi, ca deja incepusem sa imi fac probleme.

  9. Pingback: Iubire-nebunie-posesivitate « Lumea lui Guguluf

  10. Dar imagineaza-ti cum e sa fii educatoare si sa ai 20 de prichindei in grupa 😐 Vorbesc din experienta, desigur.

    Ai grija de tine! Te inteleg 🙂 / Te intelegem.

  11. @Lavinia: eu am fost educatoare 10 ani Lavinia si aveam la clasa cate 36-38 copii, dar cu cei de la gradi nu esti atat de implicat emotional asa cum esti cu al tau propriu si poti fi mai obiectiv, mai rece, mai distant uneori cand este cazul, poti sa te intelegi altfel in primul rand caci sunt mai mari de varsta.Dar sia colo te duci usor dar sigur cu capul :-D, cunosc care-i treaba!

  12. :)CE COINCIDENTA, si mama mea ii spune lui Eric „Duracell”, la noi mai nou a inceput perioada „urlete”, cand la fiecare pas,daca aude ceva care incepe cu termenul „nu” sau daca ma uit mai urat la el incepe sa tipe si sa dea cu palmele.Degeaba incerc eu sa fac politie cu el in casa,face lucruri pe care STIE ca nu are voie sa le faca,se uita la mine,imi asteapta reactia si incepe sa tipe ca de ce il cert…offf…si cand ma gandesc cate vor mai urma:)

  13. @Sabina: si Eric, ca si Lizie a Laurei este tot in barca noastra cu Duracelli :-D.La Ayan deja urletele sunt frecvente, nu spune inca „nu” dar orice ii spui sa nu faca urla, se tranteste pe jos si tipa de ne stiu toti.I-a capiat p-astia de la pensiune cu ragetele lui ascutite 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s