Bunic full time sau cum sa intri in depresie

In ultimul an mi s-a tot spus ca m-am schimbat enorm de cand il am pe Ayan, ca sunt mult mai morocanoasa, ca sunt mereu obosita, ca nu mai am chef sa rad asa cum o faceam inainte.Cel mai des aceste lucruri mi le spunea mama care incerca sa ma convinga ca au crescut si altii copii si-n conditii mult mai grele decat cele actuale ( fara pampers, sterilizatoare, etc ), ca trebuie sa ma mai detasez si sa revin la starea mea de dinainte de a fi mama.Degeaba am incercat eu sa le explic tuturor ca Ayan este un copil care ma consuma 1000 %, ca este argint viu si mi-ar trebui zilnic sa beau 10 red-bull ca sa fiu oarecum in forma si sa-i fac fata.Am zile cand clachez nervos si imi vine sa ma dau cu capul de pereti, am zile in care tip si cel mai adesea oalele se sparg in capul lui D., am zile in care nu vreau sa aud si sa vad pe nimeni. Sunt obosita nervos si psihic.
Cel mai adesea, ma enerveaza maxim tatal meu, care-mi spune ca nu stiu sa ma dedic 100% lui Ayan si sa ii gasesc la fiecare 10 minute, cand el se plictiseste, cate ceva nou de facut.Am tot explicat ca e musai sa fac si alte chestii in casa, pe care nu mi le face nimeni absolut si ca nu pot sta non-stop sa ma joc cu el.El o tine p-a lui una si buna:” Ayan e un copil extraordinar de cuminte!”
Eu nu am fost nici pe sfertul lui de agitata si tot imi spuneau ca le-am mancat sufletul cand eram mica prin nebuneala mea.La el nu mai vad nimic, li se pare ca e un mic sfant pe care eu nu-l inteleg si nu am rabdarea necesara cu micul ingeras. ( daca stai cu Guguluf doar 2-3 ore si-l pupi mereu, il tii numai in brate si il cocolosesti, pare cel mai cuminte copil care a existat ever in istoria bebelusilor )
Nu este un copil care face rautati, nu este un copil problema, dar este un copil extrem de activ, un copil foarte agitat care te oboseste ingrozitor.( cine are copii d-astia argint viu stiu exact ce spun aici ), este un copil caruia ii faci fata greu si cu un mare consum nervos.
In aceasta vacanta insa lucrurile s-au schimbat.Bunica lui materna -respectiv mama mea- a stat cu copilul full time si eu m-am odihnit.Dupa 6 zile, nu numai ca e extenuata complet fizic ( sus-jos, dreapta -stanga, se arunca pe spate, se lasa pe jos daca nu faci ca el, urla si tipa ca la nebuni, ii face baie si cand ii este lumea mai draga se lasa pe jos desi atunci il limpezesti si trebuie sa stea in picioare, arunca toate obiectele pe jos de 100 de ori pe zi si trebuie stranse si puse la locul lor , adormitul copilul, etc ) dar si psihic a terminat-o.Nu numai ca mi-a dat dreptate pentru starea mea, dar ma si invidiaza ca mai pot face si altceva cu exceptia cresterii lui Ayan.I-a dat de cap cum se spune! ( asta in conditiile in care oricum eu sunt aici langa ea si o ajut 😀 ) Deja se cugeta ce va face cu el la Praid atatea zile, toate diminetile singura doar cu el si trebuind sa gateasca pentru toti 😀 , cred ca deja i s-a facut frica de ceea ce o asteapta 😀 .
Ma bucur enorm ca s-a intamplat asa, ma bucur ca a avut ocazia sa vada ca nu eu sunt cea care m-am schimbat ci situatia ma obliga sa fiu si morocanoasa uneori, ma bucur sa inteleaga ca a avut un copil super cuminte de care se vaita degeaba in comparatie cu nepotul cel „ingeras” 😀 si ma mai bucur ca se va duce acasa sa-i povesteasca si bunicului ce-si divinizeaza micul Duracell cam ce fel de ” sfintisor ” am eu in batatura.

Zile linistite

Dupa plecarea strong> mitocanilor alora, duminica dimineata, am ramas in pensiune noi si inca 2 familii cu un baietel bolnavior de astm.Este atat de liniste in jur incat unor adolescenti le-ar tiui urechile si li s-ar parea ca sunt la sanatoriu.Pentru mine este divin.La mare m-am odihnit si m-am refacut, dar aici este locul de care aveam atata nevoie dupa un an super greu.Am realizat aici ce inseamna sa ai un ajutor cat de mic alaturi de tine cand cresti un copil.Este un lucru extraordinar sa ai pe cineva fie si pentru 5 minute cat sa-ti faci un dus si sa te gandesti la ale tale in tihna.Cei care au ajutoare nu le apreciaza si boscorodesc, cine n-are ajutoare si-ar dori din inima, dar nu se poate.Asta-i viata!
Revenind la locul minunat in care ne aflam…programul este unul de refacere, unul de linistire si tratament.Chiar daca zilnic ploua, asta se intampla numai la pranz cand dormim, dimineata si seara este frumos afara si ne putem plimba.Zilnic facem o plimbare pana la Izvoare si inapoi, 2 ore si jumatate stam pe afara dimineata, la pranz mancam zilnic prospata si buna mancare ce ne asteapta aburind pe masa in fiecare zi la ora 13:00.Dupa-masa dormim cate 3 ore si eu si Ayan, uneori dorm atat de profund incat mi se pare ca ma detasez complet din lumea asta, este un sentiment pe care-l au in timpul somnului doar cei extenuati.La ora 18 ii dau cina lui Guguluf si apoi mai stam afara pana pe la ora 21 caci se face umezeala si destul de frig.
De 2 ori pe zi bem apa de la izvorul sonda 2, este un izvor cu o apa care miroase infect, dar proprietatile curative ale apei ma fac sa nu miros ceea ce beau si constiincios sa-mi iau zilnic doza de izvor.In afara faptului ca este minunata pentru fiere si pentru afectiunile gastrice, este excelenta si pentru afectiuni renale.
Drumul pana la izvoare este superb, cu-n peisaj extraordinar si o vegetatie de vis.Aerul curat te doboara, casc non-stop si Ayan dupa plimbare, cade frant.Mananca mult si doarme la fel de mult, nu are nicio problema, i s-a vindecat complet haraiala de pe piept.
Stiu ca la Tg.- Ocna exista si o salina unde merg cei bolnavi de astm si bronsita, dar dat fiind faptul ca vom merge si la Praid in august, nu m-am interesat sa vad ce si cum.Poate sambata cand va fi si D. aici vom face o vizita sa vedem cum arata si salina asta.
In fiecare seara ma plimb cu masina, pe Guguluf il pun in dreapta in centura si mergem agale pe satele din jur ca sa vedem cum traiesc cei de aici.Sunt efectiv indragostita de satele astea de munte, as da oricat sa am o casuta intr-o asemenea zona si sa am si timp desigur ca sa-mi petrec verile aici la munte.Vise maica, vise…
Doar o singura mare problema am: mor de dorul lui D. si abia astept ca vineri sa vina si el aici sa fim iar impreuna.