Povestea cu vulpita si Pokemonul luminat

In fiecare seara dupa cina, mergeam cu Guguluf pe faleza sa inhaleze aerosolii dupa care am alergat la mare.In jumatatea de ora cat stateam pe faleza, fie ne plimbam de sus in jos, fie stateam cu fundul pe marginea de piatra a falezei si povesteam cate-n luna , cate-n stele.

In primele zile ale sederii noastre la mare, Eforie a fost mai mult gol, fapt ce m-a bucurat extrem de mult ca nu erau veniti inca toti manelarii si coca pe litoral, ca nu se auzeau manelele din masini si ca era cu adevarat liniste.Dupa faleza mergeam si ne plimbam uneori pe un drum in panta unde de obicei , in sezonul estival este furnicar de lume, caci acolo se afla toate boutiqurile cu suveniruri.Acum, acea straduta arata asa

Ei bine, bucuria noastra cu aersisirea statiunii si lipsa turistilor nu a tinut decat 4 zile caci incepand de lunea trecuta au deschis majoritatea tarabelor, statiunea s-a umplut incet de lume ca la sfarsit de saptamana sa fie full totul.
Asadar, intr-una din seri, dupa faleza am luat-o pe straduta cu pricina.La un moment dat zaresc la un boutique niste masinarii pentru copii care mi-au facut grav c ochiul si am zis ca eu nu plec de acolo daca nu il dau pe Guguluf zilnic intr-una din ele.Erau numai doua: o vulpita si un Pokemon, cantau de mama focului cantecele din „Cutiuta muzicala” si se leganau usor.O tura de leganare si de muzichie costa numai 3 ron :-D, ieftin ca braga pentru 3 minute de balanganeala.Copilul, bietul, nu si-a manifestat nicio dorinta dar ce te faci cu mama copilului care a vrut musai sa-l vada pe printul ei calare pe vulpi si Pokemoni?!
Daca la inceput copchilul a stat exact ca-n scaunul electric, runda intai parandu-i-se un fel de supliciu , dupa fata pe care o avea, la sfarsit a si plans cand l-am ridicat din Pokemonul cu pricina ( mie imi place maxim fata lui din prima partea filmuletului, nici daca era grav deranjat la stomac nu statea bietul copil in felul asta ) 😀 😀

Dupa prima runda de chitaiala si balanganeala lenta , i-a intrat in mana actiunea si a doua zi a fost in elementul lui :-D, de data asta a servit vulpita luminoasa si cantacioasa 😀

Si uite asa seara de seara, nenea -stapanul pokemonilor – a inghitit de la noi cate 3 ron pentru a se balangani Puchitel fix pret de-o aruncatura cu privirea 😀 Dar i-a placut, important este ca a mai vazut ceva in viata lui, a mai invatat o smecherie cu chibrit si a mai adaugat ceva la experienta lui de viata 😀

Anunțuri

8 comentarii la “Povestea cu vulpita si Pokemonul luminat

  1. Super tari filmuletele!!!Am dat o si noi pe pitica intr un elefantel din Kaufland.Avea aceeasi fata ca a lui Ayan in primul filmulet.Jur!!Chiar ca parca asteptau executia :D.Ma bucur ca ati avut o vacanta asa cum v ati dorit si ca ati revenit cu bine pe meleaguri blogosferice ;).Pupam cu drag.

  2. Bine v-ati intors !! foarte frumoase pozele se vede ca v-ati distrat si mai ales v-ati simtit bine.

    pupici

  3. Amira , mie una mi se pare ca nazdravanul e incantat in ambele filmulete…il fascineaza miscarea jucariilor si girofarul ala…pe mine m-ar fi scos din sarite girofarul 😀
    Si are o mocuta simpatica….asa cum nu stie ce sa faca…sa rada sau sa fie serios? 😀

  4. @Dana: am multe poze dar ce-i drept depe la inceputurile in care noi nu ne stiam 😀

  5. Pingback: Balanganeala si agitatie « Lumea lui Guguluf

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s