Un cleşte pentru o dezobişnuinţă

Mi se intampla ceva ciudat de multi ani: ma atasez groaznic de lucruri si de anumite locatii.Nu ma atasez atat de tare de oameni, precum o fac cu obiectele.Urasc faptul ca sunt atat de legata de anumite locuri, ca ma atasez foare tare de lucrurile care poate n-au nicio valoare pentru altii, de anumite locatii.De exemplu nu suport ideea mutarii intr-o noua locatie.Mi-e frica ca nu ma voi obisnui, ca nu-mi va placea, ca voi fi stresata.Am iubit la nebunie casa parinteasca (nu, nu tuturor li se intampla chestia asta), atunci cand m-am mutat aici am plans 6 luni fara oprire, uram casa asta si nu puteam dormi singura.Multa lume m-a intrebat atunci de ce am plecat de la ai mei daca nu pot locui singura?Habar n-am! Nebunie de adolescent, zapaceala de-a-mi lua viata in propriile maini, ideea ca aveam o casa numai a mea unde aveam sa fac numai ce doream eu, poate putina inconstienta nestiind ca locuitul singur iti aduce o groaza de responsabilitati.In fine…am facut pasul, in cea mai mare graba, m-am mutat in 3 saptamani, luand viata in piept.Numai ca odata ajunsa in noua casa, singura la ceas de noapte, m-au apucat toti bazbuducii si nu puteam dormi, nu-mi gaseam locul, uram casa asta( nici acum nu pot spune ca ma omor cu iubirea pentru ea).Cu timpul ( stiu clar ca abia dupa vreo 4 ani m-am simtit ca acasa) m-am obisnuit, ma simtem bine, linistita, imi placea sa stau acasa.Cand l-am cunoscut pe D. s-a pus problema sa ma mut de aici, sa ne luam o casa mai mare.Nu am vrut sa aud asa ceva atunci, nu am vrut s-o iau de la capat cu reobisnuirea in alt loc.Nu m-am gandit atunci ( egoista de mine) ca vor veni si copii in viata noastra iar casa asta cu 2 camere va deveni total neincapatoare.
Acum suntem pusi in situatia de-a ne muta in alta parte iar eu nu vreau.Mi-e frica sa vand casa asta si s-o iau de la capat intr-o alta casa.Ni s-a oferit sansa de-a ne muta la curte, in buricul targului, intr-o casa mai mare.Pfoai, ar da buzna toti s-o faca, eu stau si nu pot dormi de cateva nopti la ideea ca trebuie sa renunt la casa asta.Clar as putea sa o inchiriez si s-o pastrez pentru Ayan, dar nu m-as simti confortabil sa stiu ca exista niste unii care stau in lucrurile mele.D. este absolut fericit maxim de noua idee, lui oricum nu-i place la bloc deloc, i se pare ca-l stramtoreaza tot, il enerveaza vecinii cu mitocania lor, bataia pe locurile de parcare, scandalurile si tipetele tuturor.
Eu imi gasesc diverse scuze puerile numai sa nu plecam de aici: nu am piata aproape ( fix la 7 minute de mers pe jos este o piata imens de mare si cu mult mai ieftina decat cea de cartier de aici ), nu am blacon sa intind hainele, in centru este mai poluat decat in cartierul unde stam acum, Ayan nu are acolo copii cu care sa se joace, nu avem langa noi nicio cresa, gradinita ( sunt 2 numai pe strada paralela cu noua locatie ), sunt multi batrani ca vecini, intretinerea e foarte mare,etc.La tot a gasit rezolvarea D., este innebunit de ideea de-a pleca de la bloc.Eu nu vreau si pace! Mi-e groaza de faptul ca nu ma voi putea obisnui, ca nu imi va placea sa dorm acolo, sa stau singura acasa, sa ma simt „ca acasa”.
Ma gandesc insa, pe de alta parte, la faptul ca Gugulufului ii va trebui o camera a lui, ca avand o curte unde sa se joace vom fi scutiti de atatea griji ca la bloc, ca va fi mult mai liber acolo decat in 2 camere la bloc, ca putem lua si-un catel care sa-i fie tovaras.In plus, daca as mai face inca un copil ar incapea amandoi fara probleme, ca suntem alaturi de-un parc ca si Cismigiul, ca facem 5 minute pe jos pana pe Magheru, ca Ayan va fi scutit de naveta atunci cand va ajunge la liceu,se poate duce pe jos oriunde in centru,etc.
Decizia va trebui s-o iau curand iar eu ma perpelesc pe toate partile ca nu vreau sa plec din casuta mea pe o parte, pe alta parte imi doresc ce-i mai bun pentru copil.
Casa aia trebuie renovata din temelii si asta trebuie facut curand ca sa ne putem muta pana in septembrie cand vine toamna.Cand ma gandesc insa la toamna, intuneric si ploi pe strazile alea, totul tern si eu singura cu Ayan in casa aia cat e D. la serviciu ma ia panica.Sunt relativ departe si de ai mei, asa ca nu voi putea da fuguta la ei daca mi-e urat.Prieteni nu poti chema oricand si oricum caci mi-e mie urat. ( si acum mi-e urat sa intru in casa aia, de 2 ani am intrat numai in curte, in casa nu am pasit, D. intra si noaptea acolo fara nicio greata, eu nu pot trece pragul casei)
De ce oare ma atasez atat de mult de locatii ( D. imi spune ca nu trebuie sa ma atasez de locuri si locatii ca in viata putem schimba multe ca sa traim confortabil, ca nu se stie niciodata ce ne ofera viata), de ce nu-mi pot lua hamul si prastia si sa ma mut cand si unde am chef? ( am mai scris ca eu nu ma puteam muta, asa cum a facut-o D., dintr-un oras in altul, departe de tot ce inseamna acum „lumea mea”, ca s-o iau de la zero, niciodata )
D-asta n-am ramas nici prin strainataturi caci sunt legata prea tare de casa mea, locul meu, mi-e frica de nesiguranta, de necunoscut, de nou, de luat de la zero intr-un loc nou.Urasc vantul asta al schimbarii si mai urasc faptul ca 2 oameni depind de mine ca sa iau o decizie sa incepem o noua etapa din viata noastra.Iar eu nu stiu cum s-o fac, nu sunt sigura ca vreau s-o fac, nu ma pot hotari si ma framant toata ziua cu ideea asta.Toti din juru-mi ma imping s-o fac, in subconstient stiu ca e ok,vreau s-o fac, dar…dar ma omoara practica si nu-mi iese DA-ul ala pe care-l asteapata toti cu atata nerabdare de la mine.Aveti, va rog, un cleste ca sa mi-l smulgeti si sa-mi usurati situatia actuala?
Urasc obisnuinta asta care este mai grea si mai rea ca absolut tot , pe lumea asta!

Anunțuri

14 comentarii la “Un cleşte pentru o dezobişnuinţă

  1. Tot ce pot sa iti spun e ca te inteleg perfect in ceea ce priveste mutatul IN ALTA TARA,insa in alta casa,in acelasi oras si mai ales cand iti aduce atatea avantaje,nu prea.:)Tatal meu a facut o casa la tara,undeva la 30 de km de oras,moderna,mare,si-a dorit el dintotdeauna sa isi faca o casa,sa se mandreasca cu ea,cu ce a realizat.Pot sa iti spun ca la inceput,acum vreo 3 ani,nu suportam sa merg acolo mai mult de 2 zile pe motivul ca ma plictisesc,ca acasa am tot ce imi trebuie etc.De cand avem copilul as sta acolo tot timpul.Daca ai sti ce bine se simte cand sta cate o zi intreaga prin curte,are spatiu sa umble toata casa fara sa se simta ca intr-o conserva,avem leagan in curte,piscina cu tobogan pt el,vara e o minunatie sa stai acolo.Si nu numai,chiar si iarna e foarte placut,sa impodobesti totul de Craciun cu ghirlande si crengute de brad,of numai cand ma gandesc…Nu stiu daca ma intelegi,te cred ca iti este greu,eu spre exemplu anul trecut in vacanta in It. am crezut ca inebunesc de-a dreptul 3 saptamani.Nu mai suportam sa aud limba aia chiar daca imi place,schimbarea de clima isi spunea cuvantul si ma simteam ca naiba,Doamne,a fost un calvar dupa ce au trecut vreo 10 zile.Dupa ce am ajuns insa acasa,parca m-as fi intors acolo:)Totul tine de timp,de obisnuinta,iti va fi probabil mai greu la inceput,dar dupa ce iti vei aduce lucrurile tale,le vei aranja prin casa cum doresti,eu cred ca va fi foarte bine.Ce n-as da sa ma mut si eu la casa….as pleca mai repede ca vantul si ca gandul:)

  2. @Sabina: eu am stiut ca asa vei spune:-D, sunt extrem de constienta de beneficiile vietii la curte, dar in acelasi timp ma opreste gandul ca n-am sa ma pot obisnui in noua casa.Acolo au murit mai multe generatii de oameni si asta ma tulbura si mai mult ( D. imi spuenca mortii cu mortii si vii si vii, ar trebui sa ma tulbur mai tare daca aveam vecini vii in curte cu noi si nu de cei care au murit sa ma tem 😀 ).Nu stiu sa explic exact, este o senzatie ciudata tare , ideea este ca nu-mi place prea tare vantul asta al schimbarii. 😦

  3. of:( nici eu nu am putut intra in apartamentul in care a a murit bunica mea acum un an nici la ora asta.Si nici nu am de gand sa intru prea curand.E drept,n-ar trebui sa te ingrijoreze asta,gandeste-te ca cine stie cate generatii au murit chiar si in apartamentul in care stai acum si nu se intampla nimic.Si pe mine ma tulbura chestiile astea cu mortii,insa eu asa ma gandesc,ca poate chiar in camera unde dorm eu a murit cineva si ce?e perfect adevarata vorba”mortii cu mortii si viii cu viii”.eu dorm asa de bine noaptea….:))

  4. @Sabina: si-n casa asta a murit chiar in camera unde-i dormitorul acum, fostul proprietar dar macar nu l-am cunoscut, nu-i stiu povestea.E ciudata senzatia si destul de inexplicabila!

  5. Orice inceput e greu si puterea obisnuinte-i e mult mai tare decat orice altceva la tine…probabil ca si la curte te vei obisnui , dupa cateva luni…
    Bafta sa poti lua decizia cea mai buna pentru voi! 🙂

  6. @Ana: pe tine te admir ca esti din acelasi aluat ca si D., v-ati luat lumea-n cap si ati plecat :-D, lasand totul in urma.Ah, de-as putea sa fiu si eu asa !!

  7. Te inteleg perfect, dar cu timpul, te vei obisnui! Trebuie sa-ti impui si sa te autoeduci! E spre binele vostru, la urma urmei! Desi pare simplu cand dai sfaturi, mai complicat de pus in practica! Si eu am aceeasi problema cu mutatul sau ramasul intr-o casa unde a murit cineva cunoscut, drag mie. Dar cu timpul, se rezolva si asta! Stiu din proprie experienta! O sa reusesti pana la urma, ca esti o persoana puternica, se simte din tot ce „respiri” tu aici, in lumea lui Guguluf! 🙂

  8. poate TU nu erai un motiv suficient pentru acceptarea noului… poate EI se vor dovedi a fi motivatia de care aveai nevoie pentru a putea accepta noul in viata ta, sau pentru a trece mult mai usor peste perioada de acomodare.
    Am locuit atat la curte cat si la bloc. In prezent locuiesc la curte, si nu as da casuta asta pe nici un apartament!
    Avantajele le-au descris foarte bine celelalte cititoare.
    Sunt sigura ca veti lua cea mai buna decizie pentru familia voatra! Hai ca poti! 😉

  9. @cojocarii: m-am gandit eu ca tu stai la o casuta si nu la bloc, saru’mana de incurajari,sper sa pot spune da si sa se rezolve.Mai vedem…

  10. Eu nu as sta pe ganduri, as alege imediat casa la curte. Te inteleg perfect cu atasamentul de lucruri/locuri, insa sunt destul de realista sa vad avantajele si dezavantajele unei astfel de mutari. Daca te ajuta cumva, fa pe o hartie asta, cu plusuri sau minusuri. Eu asa am facut cand s-a pus problema de a ma muta. Si am ales ce parea mai avantajos. Si acum, anul asta adica, va trebui sa o fac iar … ca na, casa mica, familia se mareste, clar avem nevoie de mai mult spatiu. Si ce n-as da sa ma pot muta la curte… pt. copii e mana cereasca. Din pacate tot apartament va fi incazul nostru, dar mai mare. De regula, din ce te-am citit, esti o fire optimista, deci priveste partea buna a lucrurilor si ai sa vezi ca o sa fie bine. Bafta!

  11. Sa sti ca nu am fost asa dintotdeauna…abia dupa ce nu au mai fost niste oameni din inima mea aici , dupa ce au plecat dincolo-si iarta-ma ca scriu asta in subiectul tau- abia atunci am inteles ceva chestii de pe lumea asta , mi-au venit la indemana si m-au eliberat de un stres al meu din cap , asemanator cu al tau de acum….asa ca da , eu ieri mi-as lua valiza si as pleca , fara sa mai uit in urma…si daca ar exista meseria de globetrotter , eu as fi mester categoria I…hehehehehe… 😀

  12. Draga Amira,
    Eu am plecat intr-o tara straina cand aveam 38 de ani, singura, fara nici o idee despre ceea ce avea sa se intample. Am venit intr-un sistem nou de viata, de invatamant (ti-am spus ca am facut un master aici) si cu o limba imposibila:D. Si mi-a fost nu greu, f. greu si inca imi este. Te inteleg perfect prin ce treci.Eu nici in ziua de azi nu mi-am vandut casa din Rom. ptr ca simt exact ceea ce simti tu. Ca imi pierd locul. Dar in acelasi timp gandeste-te ce vrei cu adevarat de la viata?! Te vezi peste 20 de ani in ac apart mic si cu 2 copii si cu un caine:). Eu cred ca nu! Menirea noastra e sa „crestem” in viata chiar daca uneori doare al naibi. Stai ca inca nu ti-am povestit nimic despre relatia cu mama mea pe care am lasat-o acolo. Dar oricat ma doare, merg mai departe si incerc sa fac ceva! Ceva care, daca ma voi uita in spate nu ma va face sa regret pasul facut. Si sunt sigura ca si tu gandesti asa:)
    Te pup

  13. 1..vecinii asculta manele (sau alta muzica) pana tie ti se face rau,te doare capul si simti ca explodezi,copilul se trezeste de la zgomot si plange pana nu mai poate
    2..vecinii de sus aruntca de pe geam tot ce le trece prin ca…ce mai conteaza ca tu esti la fereastra si te trezesti cu ceva aruncat in crestet…ei stau sus
    3..tot ei,vecinii fac o mizerie de nedescris pe casa scarii si pe holuri…ei asta e
    4..din noi ei care urla ca o data pe luna ai tu musafiri si vezi doamne ii deranjezi
    5..tot vecinii sunt cei care,fiind mai vechi in bloc au dreptul la locurile de parcare cele mai apropiate
    6..te-ai trezit cu peretii umezi…lasa si tu de la tine,a uitat cel de sus apa deschisa
    7..s-a defectat ceva pe casa scarii…daca ai nevoie repara,noua nu ne trebuie
    …….oare s-ar termina vreo data lista
    dezavantajelor de a locui la bloc?
    avantajele si dezavantajele de a locui la curte le cunosti tu mai bine,totusi mereu este un inceput pentru toate.curaj ,vei lua decizia cea mai buna,sunt sigura de asta!pupici

  14. @Sarah: m-au amuzat tare de tot motivele tale, asa este, merita viata la bloc data pe una la curte 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s