Eu simt acum ca-mi explodeaza creierii in cap! Nu stiu daca cauza este nenorocita aia de suzeta sau pur si simplu se adevereste ceea ce am citit prin cartile alea de pediatrie, cert este ca mi-a dat de cap copilul asta!
Imi vine sa-i bat pe toti din jurul meu, imi vine sa-i strang de gat cand ii vad cum una-doua il iau in brate, ii canta-n struna si fac absolut TOT ce doreste printisorul ca nu cumva sa verse vreo lacramioara.
Bai , dar nu se poate mah, sa faca in halul asta un copilas de numai 11 luni.Azi, sincer, m-am intrebat daca e normal?! Se uita lumea la noi ca la urs si eu eram atat de nervoasa de-am crezut ca innebunesc.Mai intai am fost la farmacie si cat am stat acolo la coada a urlat in asa hal ( mai exact a grohait foarte tare ) ca una din farmaciste mi-a zis-o clar:” daca nu iesiti sa-l potoliti eu ,una, nu mai pot lucra asa!” Au sarit si celelalte doua si mi-au spus sa-l scot putin afara sa se calmeze si sa ma intorc.Nu m-am mai intors deloc acolo, caci mi-a fost si rusine si eram si nervoasa ( as fi facut un scandal monstru in ideea ca ar fi trebuit sa ma serveasca si sa plec , nu sa stau la o coada imensa , in fine…)
Dupa farmacie a fost musai azi dimineata sa iau la rand cateva banci, ca am avut treaba.N-ati vazut in viata voastra ce a putut sa faca la banci.De acolo nu ne-au dat afara ( ca aveau tot interesul) dar…a mers in patru labe in banca pe jos, uneia i-a rupt ciorapii cu un pix, pe alta a tras-o de par groaznic, altei doamne i-a balit costumul cel calcat si apretat de numa’, dupa care au inceput tipete, urlete, grohailei ca la balamuc.Nu am inteles mare lucru din ceea ce mi s-a spus azi, noroc ca mi s-a dat si-n scris.Ajunsi acasa, a facut cateva ture de tavaleala pe jos, insotita de urlete ca nu-l las sa traga masa din bucatarie cu totul, a zbierat de cred ca ne-au auzit si vecinii de la etajul 10 si stau eu acum, cu lacrimile in barba ( numa’ ce-a adormit ) si ma intreb de ce nu am ascultat eu de omul ala care a scris cartea aia, care a spus clar ca trebuie sa fiu ferma si sa ma mentin pe pozitie.Cum dreg acum busuiocul?Ca il las sa-si faca numarul cand are crize de personalitate …il las.Faza este ca nu scoate o lacrima, nu plange practic, ci urla si zbiara , se tavaleste pe jos, se arunca din picioare pe spate, adica isi da drumul de nervi si nu se uita unde cade si unde se loveste.Simt ca o iau razna, nu mai suport, efectiv. L-as lasa eu sa zbiere cateva zile, saptamani, n-are decat, dar tuseste rau cand zbiara asa si mai ales mi-e jena de vecini ( au inceput deja sa ne spuna, mai delicat, ca face mult scandal Ayan ).
Azi am sunat-o pe mama, m-a luat plansul cand am iesit dintr-o banca si am chemat-o sa stea cu el, a innebunit-o efectiv.Era plina de nervi si mi-a spus ca l-am crescut un rasfatat fara seaman.Si asa este! La orice part l-am luat in brate si l-am dragalit, l-am pupat si l-am oblojit, l-am lasat sa faca ce-a vrut el.Rezultatul?Dl.Goe ma dispera! Ce-i fac acum, cum il aduc pe calea cea buna?Daca se va arunca si pe strada pe jos?Pai eu simt ca mor numai cand ma gandesc, dar sa-l si vad?! Spuneti-mi ca nu e singurul care face asa la varsta asta mica si ca o sa-si revina dupa ce trece perioada dintilor, a suzetei, a…si a…Simt ca innebunesc, ca-mi ard creierii in cap!
Later edit: recitind articolul mi-am dat seama ca am scris in graba o afirmatie si se intelege cam cu 2 sensuri.M-am intrebat azi daca e normal ca la 11 luni un copil sa faca asa crize, nu daca e normal la cap Ayan?! ( asta stiu prea bine ca este 😀 )
Revenind la postare, e clar, el plange numai dupa mine!L-am lasat putin sa planga si cand m-am dus la el m-a luat cu ambele manute de genunchi, si-a lipit fata strans de piciorul meu, apoi m-a luat de gat si isi lipise fata strans de a mea.Mi-a venit rau sa plang si iar am cazut in pacat.Efectiv, ma zapaceste copchilul asta dar cand il vad cum ma iubeste, ma termina!
apr.
19
2010
Fărâme de suflet şi de viaţă 
Ooofff … sincer nu pot sa iti spun ca am trecut prin asta, dar nici nu mi se pare ca a facut ceva iesit din comun. Au si ei perioadele lor, o fi iritat si de la suzeta aia (S. da, era ff nervoasa cand am avut o tentativa sa i-o scot), de la dinti … tu te-ai enervat pt. ca aveai de rezolvat treburi si el ce sa stie ca-s importante? Pt. el e o joaca continua, orice, la varsta asta. Si nu cred in rasfatatul copilului luat in brate si nelasat sa planga. Nu acum, la 11 luni.
ApreciazăApreciază
@Petro: el nu sta niciodata singur in camera sa se joace ( am vazut copii care fac asta la varste mai mici ca el), daca il las si 1 minut singur urla de lesina, daca merg la toaleta el vine in 4 labe si sta cu mine, pe genunchii mei ( deja am depasit orice limita normala), daca intaind rufe vine pe balcon si sta langa mine, daca vorbesc cu D. urla pana nu mai poate ca de ce nu-l bag in seama, in fine…n-am mai scris despre asta dar este extrem de dependent de mine, extrem de nervos si plangacios.Orice nu-i ca el zbiara, se tavaleste si urla ca la nebuni.OFffffffff
ApreciazăApreciază
Ei, aici pot sa te consolez. S. era exact asa cum spui tu … ca eu ma auto-nominam mama cangur si cu puiul. La Wc cu ea, la bucatarie cu ea, oriunde. Nu se juca deloc singura, nici macar 5 min. Si eu auzeam ca sunt copii care o fac, la inceput m-am preocupat un pic, dar mi-am revenit repede cand am vazut ca am un copil fericit si care creste frumos si armonios. Pur si simplu eram centrul universului ei, nimic preocupant. Ca sa nu iti mai spun ca in primul an nu avea voie, nu putea sa o ia nimeni in brate decat noi doi. Uneori nici chiar sotul, ci numai cu mine vroia. Si nu te gandi ca eram noi niste salbatici si tineam copilul inchis sau ca nu aveam cercurile noastre de prieteni. Efectiv asa era ea. Si e ff normal, trece cu timpul. Acum nici nu ai zice ca era asa „salbatica” de mica. Am folosit termenul „salbatica” in sensul bun, nu ca o jignire.
ApreciazăApreciază
@Petro: Doamne sfinte asa este si el,exact asa ! Deci sa inteleg ca-i trece…Offffffff de-ar trece mai repede insa, ca efectiv sunt cu capu’, nu mai rezist psihic.Si cand vad alti copilasi cum stau ei si se joaca singurei, cum se preocupa de diverse iar al meu numai calare cu mine si daca nu ma vede 1 min incepe iuresul, imi vine sa mor , nu alta!.Offffff
ApreciazăApreciază
Draga mea eu sper ca nu va fi decat o perioada trecatore.Te intelg cat e de naspa ca si la noi e aproape la fel.Eu o am in vizita pe socra mea si o las pe ea sa stea mai mult cu el, dar cand ne vede incep toate figurile pamantului, cu urlat, tipete in schimb fara aruncaturi pe jos.Si mi am rugat si toti pritenii ca atunci cand ne intalnim sa nu si manifeste prea tare bucuria revederii cu el,asa ca: fara luat in brate.Plus ca nu mai pot pleca de acasa cand ma vede pe hol gata echipata.
Deci…. nu stiu daca exista leacuri eu cred ca nu vrea decat sa va arate cine i seful :))).
Multa bafta si nervi de otel.
ApreciazăApreciază
Eiiii, te inteleg perfect ca mai ai momente de cadere si ai vrea 5 minute pt. tine. Da, trece … sigur! Si nu mai face comparatii cu alti copii, desi stiu ca tentatia e mare. Ok, al tau e super mamos si altul e mai independent. Al tau insa mananca bine iar la alt copil tre’ sa te rogi numai sa deschida gura sau sa alergi cu mancarea dupa el. Vezi, nu le poti avea pe toate. Important e sa fie sanatos si senin. Cand chiar nu mai poti si nu mai poti, lasa-l cu mama ta sau cu cineva de incredere o ora (eventual cand doarme, ca sa eviti scandalul ca nu vrea sa stea cu alta pers.) si iesi la o plimbare, stai singura cu tine insati. Eu nu am avut nici acest minim ajutor, numai si numai cu mine a fost tot timpul. Crizele mele au trecut, acum suntem fericite amandoua si ne intelegem de minune. Garantat o sa fie asa si Ayan, pe masura ce creste.
ApreciazăApreciază
Draga mea, imi pare rau ca treci prin asta. Recunosc ca atunci cand Eliza era mai mica (de varsta lui Ayan acum) ma puteam duce cu ea oriunde, era toata o zambareata de credeam ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap. La fel, statea singura in camera, n-aveam probleme si de rasfatat chiar n-am rasfatat-o niciodata. Nici acum daca pica jos nu ma reped s-o ridic, astept sa vad cat de grava e problema si abia apoi ma duc la ea. Crize mi-a facut si mie, inclusiv pe strada. Imi amintesc ca de Craciun in aeroport s-a trantit pe jos ca n-o lasam la scari si am lasat-o pur si simplu sa se exteriorizeze si apoi am luat-o. Normal ca se uita lumea la mine, si mai ales eu care sunt super penibiloasa, imi venea sa intru in pamant, dar ce sa fac? Asta e. In ultima vreme s-au inmultit crizele, mai ales acasa, una-doua se tranteste pe jos si urla, ne testeaza rabdarea la toti. Eu suzeta nu i-am scos-o, sincera sa fiu si nici nu ma grabesc. E adevarat ca in timpul zilei nu sta cu ea si nici nu-i bag suzeta cand urla, dar noaptea si la somnul de pranz nu se culca fara ea si nici nu fortez lucrurile. Am lasat-o in ritmul ei si ea singura imi da de inteles cand e gata pentru alta etapa. Pe mine ma omoara, in schimb, trezitul noaptea, iti spun sincer ca sunt la limita nebuniei, ne trezeste de doua-trei ori pe noapte si mananca lapte, de ne-a capiat si pe mine si pe sotul meu. Asta ca sa vezi ca niciun copil nu e perfect, unul face ceva, altul altceva si cine se lauda ca al lui e cel mai cel isi merita atributul de mama-cioara 🙂
ApreciazăApreciază
Am uitat sa iti spun ca nu trece etapa asta, cu lipitul de tine 😀 Am o prietena, fiica ei exact la fel ca Ayan si chiar si acum la doi ani jumate e lipita de ea si la buda. Deci, rabdare, rabdare!
ApreciazăApreciază
Of of of:)Sunt si eu de acord ca au momentele lor,mai ales acum cand sunt mici si nu inteleg mare lucru din „a avea rabdare” sau „a asculta”.Al meu baiat nu suporta sa ma vada la calculator,se suie pe picioarele mele,se miorlaie,se stramba etc etc pana il iau.Cateodata,recunosc,cedez.Insa in ultimul timp ridic tonul si ii spun clar ca daca nu se potoleste vine tata si il cearta(taica’su are vocea destul de groasa)sau ca ne aud vecinii,ca nu-i frumos,asa un copil mare ca el:)chiar daca nu intelege in totalitate ce ii spun,cum nici Ayan nu va intelege,faptul ca vorbesti pe un ton mai ridicat si ferm,fara ezitari il face sa inteleaga ca e ceva serios la mijloc.In rest,in oras sper exemplu nu pot sa zic ca face scene,el e bucuros cand se vede afara incat asculta tot ce ii spun,nu se opune.In schimb,e destul de egoist fiindca nu prea a a stat in preajma copiilor si am inceput sa il duc zilnic in parc,unde sa mai fie alti copii(am ajuns chiar la performanta de a pupa fetitele,el care nici nu vroia sa se uite la ele)si la leagane.Ii iau si lopatele cu noi ca sa aiba ocazia sa le imparta si cu alti copii si asa,sa se invete sa se joace toti.Normal,al meu e putin mai marisor la Ayan si se pune altfel problema,insa eu cred ca e ceva de moment,probabil de la dinti,insa ar fi bine totusi sa fii putin mai stricta cu el,ei la varsta asta incep sa prinda modul in care te comporti cu ei si te manipuleaza foarte usor.Stai linistita si incearca sa nu te enervezi,stiu ca e greu,insa ei ceea ce vad,imita si daca tu esti nervoasa,la fel va raspunde si el.V-am pupat!!
ApreciazăApreciază
@anonim: multumesc pentru ajutor.O sa incerc si varianta asta, desi Ayan nu prea este copilul care sa fie dispus sa cedeze indiferent de consecinte.Are o perseverenta greu intalanita si la adulti.Dar voi reveni cu amanunte si dupa varianta asta.
ApreciazăApreciază
@Petro: sper din tot sufletul sa fie asa pe viitor! multumesc de incurajari
ApreciazăApreciază
@Laura: stiam de Eliza ca face „matanii” ca si fi-miu dar sa semene asa ca 2 picaturi de apa chiar nu-mi imaginam :-D.Este mamos rau de tot, plange dupa mine non-stop, nu vrea pe nimeni decat pe ma-sa ! 😦 Asta e, mergem inainte, ce sa fac?
ApreciazăApreciază
upssyy.ce pot eu sa spun,n-am copii dar am o armata de nepoti in jurul meu.eu locuiesc foarte aproape de cumnata mea (am mai scris intr-un comentariu despre ea) care are o fetita de 1 an si cateva luni cu care nu se poate iesi efectiv din casa.daca vrea ceva,nu conteza ce si nu primeste se tavaleste in mijlocul strazii de jos.cand merge in vizita cu familia si nu mai vrea sa stea urla de pleaca maica-sa cu ea in secunda 2 afara.este tare greu.eu sper ca tu sa nu treci prin asa ceva.pupici si curaj,poate fi o strare de nervozitate de moment de la dintisor sau suzeta
ApreciazăApreciază
@Sarah:Doamne ce greu!Sper si eu sa-i treaca crizutele astea 😀
ApreciazăApreciază
Amira , vad ca ai primit destule sfaturi pertinente , nu as vrea sa vin si sa repet ceea ce ceilalti te-au sfatuit deja….
Iti marturisesc sincer ca eu nu am citit carti despre cresterea si educarea copilasilor….insa m-am ghidat dupa sfaturi si am cules din ele ceea ce am considerat ca se potriveste copilului meu si mie….in plus , am facut intotdeauna asa cum am simtit eu ca e mai bine , adaptand ceea ce aflam ca sa se muleze pe caracterul copiilor mei.
Si ce am incercat mai mereu sa fac , si incerc chiar si la ora actuala si de cele mai multe ori imi reuseste….este sa ma cobor la mintea copilului , sa incerc sa inteleg punctului lui de vedere , sa ma pun in mintea lui si felul sau de gandire , sa incerc sa vad prin prisma sa si ochii sai situatia , sa ma intorc in copilaria mea….astfel reusesc sa gasesc motivele manifestarilor copilului , spunandu-mi ca si copilul este o personalitate aparte , este un om unic pe pamant , cu propria-i gandire si mentalitate , ce este ghidat in viata de catre noi , parintii….
Zic si eu -insa nu e musai sa faci ce scriu eu-sa incerci sa afli de unde porneste acest stil al sau de a se manifesta….si ,vorba Abramburikai , crezi ca Ayan stia ca tu ai treaba azi? 🙂
O sa treaca , e clar.Nu il certa de fata cu bunicii.Nu permite nimanui sa vorbeasca cu suparare si cearta la adresa lui de fata cu tine , i-ai apararea fara sa il lauzi sau sa lauzi ceea ce bunica sau altcineva cearta…dovedeste-i ca poate avea incredere in tine….Eu una , situatia de azi , o vad prin prisma cititorului aventurii tale , asa ca te rog sa acorzi circumstante atenuante vorbelor mele…..eu vad situatia de azi cum ca Ayan a fost pus sa astepte atentia ta…s-a simtit cumva abandonat…aveai treaba , e clar , insa lui asta nu ii pasa , ca nu stie despre asta , mama lui a fost mereu acolo pentru el , oriunde si imediat…cum?azi n-a mai fost disponibila? Ia sa ii atrag atentia , m-a uitat oare? 🙂 Zici ca e mic si nu intelege…..ai sa fi uimita de cate poate intelege….si cel mai corect ar fi sa il tratezi ca pe o persoana cu propriul caracter si personalitate…sa discuti cu el deschis si sa ii explici ce te retine sa fi alaturi de el oricand si oricum…ca esti acolo mereu si intotdeauna pentru el , numai ca uneori trebuie sa te ocupi si de alte treburi , iar el este acolo sa te sustina si sa iti fie partener la treburile astea….
E mult de discutat , Amira….pe scurt ar fi ca o sa treaca fazele astea….Sper sa nu te fi plictisit…si sper din inima ca o sa dati amandoi la pace 😀
Va pup cu mare drag!
ApreciazăApreciază
@Ana: ceea ce-mi spui tu mie se poate aplica cu multa usurinta unui copil care te poate intelege cat de cat.I-am spus azi lui Ayan de 10 ori ca avem treaba la banca, crezi ca el a inteles?De altfel si tu ai niste contradictii in ceea ce-mi spui, intai ai zis ca nu a inteles ca lui ii trebuia atentia mea, mai apoi imi spui ca intelege o groaza.Poate, dar in momente de stres mare, in care se uita chioras toate functionarele si vanzatoarele ca el maraie si urla ma apuca si pe mine niste nervi si oricat de mult i-as spune ca trebuie sa aiba putina rabdare ca plecam,etc. el o tine pe a lui si basta.E mult prea mic ca sa ma supar pe el, e mult prea mic ca sa inteleaga ceva din ce-i tot povestesc eu, e mult prea mic ca sa constientizeze ca ceea ce face nu e ok pentru functinarele de la banca,etc. Nervii m-au apucat foarte rau la farmacie si apoi au continuat acasa, cand a facut ca toate visele rele.Are unh caracter puternic, este foarte perseverent si foarte tare atasat de mine.Asta este si bine dar si rau.Nu va putea sa stea numai dupa fusta mea, eu il tot giugiulesc ca mor dupa el ( din 12 ore cred ca 10 ore il pup ), va trebui insa sa meraga in societate, bva trebui sa stea si cu alte persoane incet-incet caci eu merg la job.Iar el nu sta cu nimeni, plange de lesina si face ca toate orataniile.D-asta tot astept si sper sa se indrepte lucrurie Anuta mea scumpa, ca altfel o sa innebunesc de tristete cand il vad cum plange si se consuma! 😦 pupici
ApreciazăApreciază
Nu stiu cat o sa te incalzeasca (respectiv calmeze/consoleze) ce am de spus. Totusi, spun, mai ales ca stiu pe propria piele prin ce treci:
E doar o faza. Ce e drept, una grea. Dar trece. Nu te gandi ca daca-l rasfeti acum, o sa ti-l urci in cap pentru toata viata – pentru ca nu e asa. Am citit undeva ca varsta de 2 ani e un soi de prag pentru memorie, si am ales sa-l rasfat pana la 2 ani. dupa aia, dam militaria jos din pod.
Nu cred ca se poate spune obiectiv ca ai rasfatat un copil de 11 luni. Asa se exprima toti, pentru ca nu pot vorbi inca.
Eu m-as intoarce la farmacie sa le bat obrazul doamnelor cu pricina. Reactia corecta era (si acolo, si la banca) sa te lase sa treci in fata, nu sa te dea afara. Nu cred ca exista vreo mama al carei copil sa nu fi facut niciodata crize – asa ca nu mi se pare corect sa ti se spuna ce relatezi tu.
Incearca (ceea ce e, iarasi, extrem de greu) sa-ti pastrezi tu calmul, sa vorbesti cu Ayan si sa incerci sa-i dai o ocupatie (fie ea si cucu-bau). In timp (3-4 zile) o sa te imite si o sa se ia dupa tine.
Te-as intreba cum doarme (cat de mult si cat de bine=fara sa se trezeasca). Uneori, crizutele sunt agravate de somnul insuficient de odihnitor.
Tu cand vrei sa te intorci la servici?
Pentru ca, daca e vorba de 1-2 luni, si de discutii recente in casa pe tema asta, mai c-as sugera ca Ayan s-a prins si ca nu vrea sa te lase…
ApreciazăApreciază
@Mamituni: offff…pai cred ca deja mi l-am urcat in cap pentru toata viata, daca privesc lucrurile din prisma asta.Nu pot sa nu-l rasfat mereu pentru ca are fata aia dulce de ghidus ( orice mama cred ca simte asta pentru puii ei ), nu pot sa-l cert pentru ca ridicand tonul la varsta asta nu numai ca nu ma intelege deloc, dar mai si boceste ingrozitor.Apoi el este extrem de atasat de mine , firesc as spune judecand la rece, pentru ca sta numai cu mine in 98% din timp: ne jucam, gatim, povestim tot timpul, ii cant, dansam,etc.Sunt si momente sau zile cand nu am timp sa fac asta, am si eu stari proaste, indispozitii, etc. iar el saracu’ este gramada peste mine.Nu stiu ce tot balmajeste ca de spus imi spune continuu ceva, ma ia cu manutele lui mici de fata si-mi spune anumite chestii, dar ma frustreaza si asta: nu-l inteleg!El vede ca eu nu percutez la ce-mi vorbeste, se enerveaza, plange tare, nu-i mai convine nimic.Apoi il apuca nervii si mai tare daca ii spun ca n-are voie sa faca ceva ce mi se pare mie periculos, incepe si urla, clar vrea atentie.De multe ori imi vine sa-l zgudui, sa tip dar imi pastrez calmul aparent ( ulterior plang ca trebuie sa ma descarc si eu cumva ) si vorbesc cu el.Cred ca Ayan este si un copil tare sensibil, este foarte destept ( nu o spun pentru ca-s ma-sa, ci pentru ca toti copiii destepti pe care i-am vazut la viata mea sunt ca el : curiosi, scorboliciosi, vor sa exploreze maxim, mai tarziu intreaba, demonteaza,etc.) si se plictiseste extrem de repede de-o activitate.Adica , pe scurt: este un copil care te tine la foc continuu.Este deosebit de greu atunci cand esti singur, cand ai si gospodarie si cumparaturi, plimbare zilnica pe cap si pe deasupra si un copil ca Ayan, un piper.
La job nu ma pot intoarce acum caci nu sta inca cu nimeni, ma gandesc sa ma intorc prin toamna dar mi-e groaza de reactia lui din colectivitate.
Sa nu uit sa-ti raspund: doarme excelent ( asta-i o mare alinare), noaptea fara nicio trezire si-n timpul zilei inca 2 reprize a cate 2 ore.Nu este obosit deloc, in schimb am vazut acum seara ca i-a erupt incisivul superior.Asta a avut azi maimutica, cred.Sa speram in zile mai linistite pentru amandoua ( stiu ca si tu esti tare incercata in perioada asta ) si in potolirea spiritelor de ambele baricade :-D.
ApreciazăApreciază
Mda, vezi ce-ti spuneam, ca nu se compara copiii? Laura iti spune din ce a vazut ea ca nu trece perioada asta mamoasa, eu iti spun ca trece pt. ca am exemplul Silviei. Ai sa vezi altfel atasamentul lui pt. tine in viitor, sunt convinsa de asta. Adica in nici un caz eu nu cred ca el e seful, ca te manipuleaza, ca e rasfatat, ca nu trebuie iubit si pupacit prea mult etc. Da na, eu is mai mereu Gica Contra. Vad ca parerea majoritatii e ca Ayan e prea rasfatat si trebuie sa iei masuri. Fa ceea ce simti si crezi ca e bine pt. voi. Va pup!
ApreciazăApreciază
@Petro: treaba este ca nu pupatul sau alintatul trebuie sa le corijez ,ci fermitatea in anumite situatii cand el vrea ceva ce nu este permis si totusi eu cedez dupa 2 lacramioare.Cred , adica in viziunea mea, asa este definit rasfatul.Nicidecum eu nu o sa renunt la pupaturi si tandreturi, decat numai atunci cand nu ma va mai lasa el s-o fac ( ca va veni si perioada aia, cu siguranta) dar cand voi vedea eu ca e intelege clar ce i se explica atunci voi fi ferma pe pozitie si nu voi mai ceda.
Din comentariile fetelor ( care si-a spus fiecare experienta de viata) am inteles ca trebuie in primul rand sa am eu o mare de rabdare si iar rabdare.Va multumesc ca ati fost alaturi de mine si va pup pe toate !!
ApreciazăApreciază
hei sper ca esti mai linistita.am revenit cu un mic amanunt…cica (asa zic astia mai mari din familia mea) si eu cand eram bebe eram la fel de dependenta de bunica care m-a crescut :)) si nu stateam macar 5 minute fara ea.unde mergea ea…hop si eu (chiar si la baie ca in cazul tau).totul s-a schimbat cand am fost integrata in colectiv,m-au inscris la o gradinita cu program prelungit cand aveam putin peste 3 ani.a fost tragedie la inceput,vreo 2 saptamani am urlat temeinic dupa care m-am integrat frumos in grup si eram gata chiar si sambara si duminica sa merg si plangeam ca nu ma duce nimeni la cresa.sper ca Ayan o data cu mersul la cresa sa devina mai independent.pupaturi dulci pana atunci
ApreciazăApreciază
@Sarah: scumpa mea eu stiu asta dar mai e atata vreme pana la colectivitate :-D.Nu este nici azi foarte linistit dar il tin agatat de gatul meu azi :-D.Am sa plec de acasa mai tarziu si tebuie sa ramana cu tatal meu, sa vad ce va face, il innebuneste si pe omul asta sau va sta calm?! 😀
ApreciazăApreciază
Pai nu intelege , e clar , ca tu vrei sa rezolvi si altceva…atata vreme cat esti alaturi de el nonstop si nu e dispus sa te imparta cu nimeni , nici macar cu functionarele de la banca si nici cu farmacistele…Iar de inteles , daca il implici in actiune , intelege si se simte parte din ceea ce faci….si nu ca trebuie sa te imparta , nici macar o secunda , cu cineva cu care trebuie sa stai de vorba 5 minute 🙂
Am observat , la general vorbind , ca prichindeii se mai schimba putin dupa ce devin studenti de gradinita…e greu la inceput , plang si se chinuie , insa incet-incet socializeaza cu colegii lor si ajungi , in timp,sa fi certat de copil ca ai venit sa il iei prea repede de la gradinita…Toate vin si toate trec…Este normal sa te enervezi , esti facuta din carne si oase , nu din plastilina si nervii fiecaruia au o limita…Incercam o incurajare,doar!
Pupici micului smecherel si o imbratisare stransa tie! 🙂
ApreciazăApreciază
@Ana: saru’mana de incurajari,chiar ca toate vin si toate trec.Dar pana trec iti trece si tie si culoarea parului si toti neuronii :-D.Si noi te pupam cu mare drag!
ApreciazăApreciază