9 martie sau începutul unei noi vieti

Astazi este o zi ca oricare alta pentru multi dintre cei din jurul nostru, astazi este o sarbatoare draga multor romani, o zi care este asteptata de multi, pentru ca este singura zi de peste an cand se mananca macinici
Pentru mine, aceasta zi are cu totul si cu totul o alta insemnatate.Ziua 9 Martie este pentru mine si D., in fiecare an, ziua unui nou inceput, ziua inceputului unei noi vieti, o viata in doi.
Totul s-a intamplat, nu foarte demult, dar mi se pare ca a fost candva, in vremuri apuse, ca as fi trait cu D. de cand lumea si pamantul, ca ne stim si ne cunoastem de la inceputuri , ca apartinem unul altuia dintotdeauna fara sa fi trait inainte de ceea ce traim acum nimic separat.
A inceput asa:EL si EU

Traiam fiecare in 2 orase atat de departate unul de celalalt, incat niciodata nu as fi crezut ca am sa-l mai revad vreodata in viata mea, dar sa devina sotul meu?La momentul cand ne-am cunoscut ( cu ani inaintea acestui 9 martie) , fitoasa de mine nu a vorbit mai nimic cu el fiind prea ocupata cu fitele mele ca sa pot privi si alaturi de mine.Mereu am sa regret ca nu am stiut de mai de multa vreme sa ma asez cuminte la casa mea alaturi de D.Asa cum spuneam, eram prea ocupata cu alti oameni la fel de fitosi si de superficiali ca si mine la momentul respectiv, incat D. a trecut aproape neobservat atunci.Am schimbat de complezenta cu el cateva vorbe, am ascultat povestea ce mi-o spunea ( fiecare dintre cei pe care-i cunosteam, prin prisma jobului de atunci, avea o viata si o poveste, ce ar fi insemnat sa imi incarc memoria si sufletul cu povestile unor oameni pe care aveam sa nu-i mai revad niciodata?Si totusi…
Telefonul meu de serviciu era dat tuturor celor care ma cunosteau, astfel incat la multa vreme de cand ne-am cunoscut, D. m-a sunat.Si atunci, la telefon, situatia a fost similara celei de la momentul cand l-am cunoscut, i-am vorbit civilizat, am povestit, dar nu ma interesa.Ba nici nu mai stiam exact cum arata fizic.Era noiembrie…
A insistat insa, a sunat mereu si mereu, la un moment dat povesteam zilnic, imi placea ca era calm de tot ( asa este si astazi), ca imi asculta toate nebunelile mele, imi placea ca puteam sa-l sun de cate ori voiam, nu-l deranjam, nu aveam ore de sunat, puteam sa-i spun tot ceea ce-mi trecea mie prin cap, radeam, plangeam, absolut tot…era ca un jurnal viu caruia i te destainui in cele mai mici amanunte.Stiam sigur in sufletul meu ca nu ma voi intalni niciodata cu el, nu voiam nimic de la el doar sa ma asculte.Treceam printr-o perioada nasoala, nu-mi trebuia nimic si nimeni.Imi facea bine existenta lui, fiecaruia dintre noi ii trebuie in momente de cumpana un om care sa-l asculte, sa-i fie partas la toate problemele bune sau rele, fara a -l judeca, blama sau sfatui in vreun fel sau altul.Doar sa asculte…
In 8 Martie din acel an, am fost mai trista decat niciodata, la ora 9 dimineata plangeam conducand spre serviciu, vorbisem cu o seara inainte cu D. pana la 4 dimineata, eram plansa, dezamagita, trista, obosita, suparata, un amalgam de ganduri si tristeti.La 9 dimineata m-a sunat sa-mi spuna La Multi Ani si sa-mi ureze o primavara frumoasa.Ma inecam de plans( azi rad cu el in hohote de motivul pentru care plangeam atunci ) si am oprit masina pe dreapta.Atunci D. mi-a spus cu o voce blanda:” maine vin la Bucuresti sa te vad, esti mult prea trista pentru o primavara atat de frumoasa.Intre timp, pune degetul pe harta din lumea asta mare si-ti promit ca te duc acolo unde vrei tu numai sa nu mai plangi!”
Am inchis telefonul gandindu-ma ca este un alt tacnit, ca se amuza pe seama-mi si mi se parea ca tristetea mea este atat de mare si de serioasa,incat nu merita sa dau o sansa unuia pe care nu l-am vazut de ani buni.In plus, nici nu-mi placuse vreodata de el, oare cum avea sa-mi placa acum?In ziua aia nu i-am mai raspuns la telefon, am crezut ca in felul astanici nu va mai veni la Bucuresti.Ce-i drept, in multele noastre conversatii, el imi spusese ca este un om de cuvant, ca ardeleanul daca a spus o vorba apoi atunci aia-i vorba si tot asa.Si ardeleanul din el pe 9 martie , de dimineata m-a sunat si calm si senin mi-a raspuns la intrebarea-mi „unde esti” : ” pe drum spre Bucuresti „.
Abia atunci m-am panicat cu adevarat.Nu voiam sa ma intalnesc cu el, nu sunt genul de neserioasa oricum dar nici gandul ca-l vad pe viu nu il acceptam, nu puteam nici sa-i spun ca un copil mic ca nu am chef de intalnit ca ma tem sa nu se strice totul, mi-era frica ( la cat de capricioasa sunt ) ca nu voi mai avea cui sa -i povestesc ce si cum daca il vad pe viu,etc.Am stat toata ziua ca pe ghimpi, la job m-am gandit si razgandit de un milion de ori ce sa-i spun, cum sa fac, ma gandeam cum sa-l matrasesc daca nu-mi place sa stau cu si langa el ( conducea 550km pana in Bucuresti si nu-i puteam intoarce spatele asa cum faceam cu bastinasii aia care nu-mi placeau mie), eram toata numai un gand si ala negru.Toti din juru-mi care ma stiau nu i-au dat nicio sansa stiind ca-s tacanita tare si fitoasa, ba il compatimeau ca vine atata drum ca sa bea o cafea cu mine si eu maine sa-i spun ca nu-l plac si nu vreau sa-l mai vad niciodata.Singura, care i-a dat de la inceput o sansa, a fost mama mea.Mi-a spus clar si raspicat ( eu ii tot povesteam de el si de convorbirile noastre) ca ea stie ca o sa-mi placa de omul asta asa cum i l-am descris.
Imi amintesc si acum cand l-am revazut in acea dupa-masa…mi s-a taiat brusc respiratia si i-am spus ca o scolarita d-aia stupida:” oau ce frumos esti!” ( desigur, frumos pentru mine, eu asa l-am vazut atunci si de atunci incoace zi de zi ).El nu a mai zis nimic, era totul as ca o vraja ( de obicei la intalniri vorbeam mult si ii inhibam de multe ori pe barbati, mi s-a spus candva, caci abordam diverse teme si ii zapaceam cu vorbitul, atunci taceam ca tuta si ma uitam la el, eram vraiste…) Intalnirea aceea, care ar fi trebuit sa dureze numai cateva ore, caci a doua zi urma sa plece caci il asteptau angajatii sai ( pe atunci D. era un mare patrones cu cojones 😀 ), a durat fix 5 zile. 😀 In aceste 5 zile mi-am inchis toate telefoanele, am tras obloanele intregii lumi si am trait numai eu si el.La sfarsitul celor 5 zile am plans atat de rau ca trebuia sa plece de parca murea.Degeaba imi promisese ca se reintoarce peste o saptamana, degeaba imi explica ca are un business care nu poate fi neglijat si ca a intarziat si asa prea mult…eu stiam ca sunt atat de indragostita de el incat nu as mai putea trai fara el.Si pentru ca a plecat atunci m-am razbunat…si l-am chinuit…si-l chinuiam mereu dupa bunul meu plac.Si el avea rabdare si se punea la mintea mea si alerga nebun noptile cate 550 km ca sa-i faca pe plac ghidusei lui de iubite care-i cerea numai nebuneli.
Si mi-a facut toate poftele ( si acum este la fel ), m-a iubit neconditionat, fara orgoliul ala prostesc masculin pe care-l au multi barbati,m-a inteles si ascultat, m-a plimbat si mi-a daruit tot ce-i mai frumos pe lume: m-a iubit si atat! Asa cum l-am iubit si eu si ne iubim si astazi.
In fiecare an, de 9 martie retraim cu o intensitate maxima ceea ce am trait atunci, ne amintim cu drag si bucurie revocand clipele din acea zi, radem de ceea ce ne amuza, stim cu exactitate tot ce a fost atunci in primele zile si radem cu pofta de anumite faze memorabile.Te iubesc ma Bubu ( asa cum zicem seara de seara), fara tine nu as mai putea niciodata trai si-i multumesc lui Dumnezezu ca avem o familie atat de fericita si frumoasa.La Multi Ani noua, azi de 9 martie!

Anunțuri

10 comentarii la “9 martie sau începutul unei noi vieti

  1. La multi-multi ani fericiti!

    Mi-a placut la nebunie povestea voastra … si continuarea ei din prezent ne tine cu sufletul la gura 🙂

    Sa fiti fericiti si sa mentineti vie in viata voastra acea vraja din primul vostru 9 Martie!

  2. sincer acum sunt cu lacrimi in ochi. rar mai intalnesti asa o dragoste de mare. eu visez de mult la asa o dragoste dar inca nu am intalnit-o cu toate ca am un sot si o fetita pe care il iubesc nespus si doar ea ma face sa trec peste multe. va doresc sa va iubiti asa tot timpul si parca va vad doi batranei plimbandu-se de mana prin parc si zambindu-si gingas. va dorec tot binele din lume si multi multi ani fericiti!

  3. @ Denisa: acum nu-ti imagina ca D. e Mr.Perfect si eu Zana Zorilor si toata viata noastra e numai dragoste, parfum si poezie.Neah…Ne certam si noi, avem si noi discutii, ne suparam, dar…dar niciodata nu stam suparati, am invatat sa gestionam nervii fiecaruia dintre noi, am trecut prin clipe extrem de grele amandoi.Comparativ cu alti barbati insa, D. este extraterestru :-D, in sensul ca este minunat ca si sot.Eu, una, daca nu gaseam un om ca el, stateam nemaritata iar de copii nici nu putea fi vorba, viata e mult prea scurta ca s-o traiesti in compromisuri si tristete.Si dragostea cea adevarata, de multe ori e langa noi, la un pas…dar nu stim s-o vedem.

  4. La multi ani si felicitari pentru povestea voastra.FFF frumoasa .Si apropo iti sta mult mai bine satena .

  5. @ Silvia: multumim ca ai trecut pe la noi, te mai asteptam.Multumim si pentru aprecieri, parerile sunt impartite: de exemplu domnul D. ma iubeste nebuneste blonda :-D, mama imi spune ca roscata sunt cea mai misto, altii ca satena.Noroc ca-mi schimb culoarea parului destul de des sa pot satisface toate gusturile 😀

  6. Iti citesc blogul de vreo 4-5 luni, si nu e prima data cand as fi vrut sa-ti scriu, dar….Imi place fff mult cum scrii si ceea ce scrii si intr un fel sau altul ma „ghidez” dupa experienta ta cu Ayan, pentru ca al meu bebe are aproape 8 luni si vreau sa vad si la altii etapele cresterii unui copil .Stiu ca fiecare copil e unic, ca fiecare creste altfel ,dar imi face o deosebita placere sa ti citesc blogul.Si gata cu laudele :))).

  7. @Silvia: inca o data multumesc si te asteptam mereu cu drag aici. 😀 Ma bucur ca pot sa ajut, chiar si orientativ.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s