9 luni

Azi se implinesc 9 luni de la momentul in care Piulita sef a vazut lumina zilei si tot de atunci a devenit puiul meu cel mai iubit din lumea asta.A trecut timpul in zbor, nici nu stiu cand s-au implinit 9 luni, nici nu realizez cum trec clipele alaturi de el.In cele 9 luni am trait imense bucurii unul langa altul ( daca pun in balanta clipele frumoase fata de cele grele, cantarul atarna in partea cu acele clipe minunate cu mult mai greu decat in partea cu clipe grele).Au existat si momente nefericite,momente de tensiune si de oboseala mare, momente in care simti efectiv ca nu mai poti, ca-ti pune creierasii pe bigudiuri si te duci incet, dar sigur, cu rezervare prealabila, la Socola, insa acestea au fost cu infinit mai putine decat momentele in care radem cu gura pana la urechi de zapacelile lui, in care ma topesc toata cand il pup si-i simt mirosul.
Chiar ieri vorbeam cu D.( am stat toata ziua singuri, fara Piulita, am facut ce-am vrut noi timp de 12 ore incheiate) ca ma luase dorul de Piulita, nu mai aveam rabdare sa stau fara el.Cand l-am revazut dupa 12 ore l-am pupat de l-am zapacit ( culmea ca l-am vazut ieri cum si el se bucura nespus cand ne-a vazut ), l-am strans in brate tare-tare si nu ma puteam dezlipi de langa el.Nu mi-a fost niciodata atat de dor de cineva, nu am iubit niciodata atat de mult, nu a reusit nimeni sa ma faca mai toleranta, mai intelegatoare, mai vesela decat sunt acum.Il iubesc la disperare pe Puchitelul meu frumos si destept, dezvoltat armonios si vesel pana la Dumnezeu.Sa ne traiasca maimutica asta mica care ne face zilnic super mandri si fericiti, sa ne aduca numai bucurii in viata si tot timpul sa ne simtim la fel de binecuvantati cu un asemenea copil.
La multe lunite si te adoram Puchitelul nostru carliontat !!