“Otravă, nu muiere. Numa’ ce se uită la tine şi simţi cum îţi îngheaţă beşica”.
Din 10 cupluri pe care le cunosc, 9 se cearta rau din cauza soacrei.Si asta de cand lumea! De cand eram eu copil tot auzeam discutii ca mamele de baieti sunt extrem de rele si extrem de egoiste, ca toate femeile in genere au probleme ( mai mari sau mai mici ) cu soacrele, ca atunci cand ma voi marita sa belesc bine ochii si sa nu stau niciodata cu soacra in casa.
In ultima vreme povestile cu mamele de baieti au depasit orice imaginatie, pe unde citesti, cu cine vorbesti, pe unde auzi se vaita ca din gura de sarpe de relatia cu soacra.Cazul meu a fost unul extrem de fericit, stam la o departare de aproape 600km , ne-am vazut de 10 ori maxim in toata viata noastra, nu povestim, nu intram in amanunte, avem relatii reci si de complezenta, ceea ce mie imi convine perfect.Prefer asa ceva decat una care-si vara vesnic coada in casa mea.Nu stam nici cu ai mei si nici cu soacra, deci eu zic ca suntem un cuplu si un caz fericit.
Avem in jurul nostru insa o groaza de cazuri in care norele sunt umilite maxim de soacra ( eu clar nu i-as fi permis sub nicio forma asa ceva si nici maica-mii nu i-as fi permis sa-l umileasca vreodata pe D. ), in care li se spune cu dispret nurorilor, ca ar trebui sa le fie vesnic recunoscatoare ca le-au dat baiatul ca si sot ( ca si cum nurorile sunt niste aurolace si le-au luat printii lor de baieti de neveste ), li se impun reguli de conduita si comportament marital cu acestia, li se dau vesnic jaloane despre cum ar trebui sa se poarte, imbrace, arate ca sa le placa baiatul mamei, li se scot ochii ca baiatul le-a fost furat si mamica nu mai este pe primul plan in viata lui ci nevasta si copilul, i se spune norei ca e destul de ” murdarica si ne-gospodina” astfel incat baiatul ei nu mai traieste ca la mamica care il invatase un mic handicapat, servindu-i mancarica in pat si facandu-i pantofiorii la 30 ani, li se reproseaza ca nu-si cresc copiii bine, ca nu-i hranesc, spala, ingrijesc asa cum facea EA cu baiatul ei, pe scurt nimic din ceea ce ar face o nora nu e pe placul mamei baiatului.
Ce te faci insa, cand auzi si replica: ” daca nu-ti placea de el si de mama lui nu trebuia sa te casatoresti ! ” ?? Eu, sincer, nu m-am maritat decat cu D. si el cu mine, nu ne-am casatorit niciunul dintre noi cu parintii nostri ( ma rog , cu mamele in speta ) , nu m-a interesat prea tare s-o placa el pe mama ( desi culmea astia 2 se iubesc nespus si mereu eu sunt cea ” sifonata” de mama din discutiile mai aprinse… si nu el ) si nici mama lui sa ma placa pe mine.Eu pe el il iubesc si l-am iubit si el pe mine, suntem adulti si independenti deci niciodata nu am fost la mama s-o intreb :” auzi, da tu esti de acord sa ma marit cu D.? „.Nope…eram stapana pe picioarele mele si asa cum spunea tatal meu : ” iei pe cine doresti si pe cine iti place, asa am facut si eu in tinerete, dar ai grija ca asa cum iti asterni, asa vei dormi o viata !” Si asa a fost, am luat pe cine m-a taiat pe mine capul, pe cine mi-a placut si mi-am asternut asa cum voi dormi o viata.
Aud insa obsesiv aceste cuvinte venite din gurile mamelor de baieti,aud povesti de neinchipuit de la persoane foarte apropiate noua, persoane care atunci cand imi povestesc mie, personal, imi creste tensiunea de nervi ( imi imaginez cum as reactiona eu sa-mi fie spuse asa ceva verde-n fata).M-a sunat azi X ( care este si ruda prin alianta acum cu noi ) si plangea spunandu-mi ca ea va divorta.Soc ! Adica cum?Ieri va iubeati si erati super ferifciti ,azi tam-nesam baga divort.Pai cum asa?
Imi spune ca soacra ei, la fiecare intalnire, ii spune ca e „grasa si ingalata”, ca baiatul ei este ravnit de o alta domnisoara trasa prin inel si frumoasa tare de tot ( X abia a devenit mama si nu poate fi ca o veritabila pitzi acum ), ca „mananci ca o vaca si nu te gandesti ca baiatul meu doarme cu un rinocer in pat si nu cu o femeie”, ” nu-mi place cum esti dupa nastere, nu-i mai dai atentia cuvenita fiului meu”. ( mentionez ca este singura femeie vazuta de mine, de multa vreme incoace, care-l serveste pe sot in pat cu mancarea, el nu face absolut nimic in casa, il rasfata si din „iubirea mea” nu-l scoate, n-a ridicat ever tonul la el si nici nu ar face-o vreodata, cara si munceste toata ziua ca un sclav ca sa-i fie sotului ei pe plac.Si totusi mama lui spune si o jigneste in felul asta …)
In prima clipa, dupa ce am lasat-o sa-si verse naduful, am suduit rau si trivial la adresa soacra-sii, apoi m-am calmat si inchizand telefonul am cazut pe ganduri.
Sunt si eu mama de baiat.Voi avea candva si eu o nora.Poate imi va placea sau poate nu.Poate ca nu va fi exact ceea ce-mi voi dori cu timpul pentru Ayan ( acum clar ca n-am un prototip de nora pe care l-as dori :-D, acum imi doresc doar sa-i dea dintii ), poate ca nici ea nu ma va placea sau poate ca ne vom iubi mult.Clar ca niciodata insa nu o voi jigni, nu o voi insulta si nici nu voi tine partea Gugulufului daca se va purta porceste cu ea.Voi milita mereu pentru a o ajuta in casa la treburi, o voi mustra daca il va tine la fel ca X pe sotul ei ( cuplul este format din 2 parteneri si nu din colonel si soldat ), il voi certa rau pe el daca aud ca nu-i cumpara flori, daca nu-i va tine scaunul, daca nu-i va spune multumesc si te rog la orice chestie, daca nu o va respecta.Ca nu o sa ne placem…asta este, de fatada macar vor exista relatii civilizate, poate ca o voi sudui eu acasa, doar cu D. , dar lui Ayan sau ei nu-i voi arata nicicand ca nu o pot suferi.
Un copil il facem pentru ca ni-l dorim, vrem sa avem un urmas si sa facem din el un om cu o personalitate distincta,nu vrem o clona a noastra, nu suntem stapanul lui absolut si nici nu trebuie ca lui sa-i placa ceea ce ne dorim noi sau el sa realizeze ceea ce n-am reusit si la ce am aspirat noi.Nu mi se pare normal ca o mama de baiat sa puna stapanire cu totul pe viata lui ( mai ales cand acesta este cap de familie si are si copii la randu-i ), nu mi se pare normal nici ca parintii sa stie toate kkturile din viata unui cuplu ( la tinerete oamenii se mai cearta si din diverse nebuneli, imaturitati, isi mai spun cine stie ce cuvinte aiurea la certuri, le trece, se impaca si parintii raman insa cu impresia ca nu se iubesc suficient, exista acolo altceva decat pare,etc., pe scurt se macina fara rost si-si inversuneaza sufletele inutil ), nu mi se pare normal ca 2 oameni care se iubesc sa ajunga in ipostaza de-a alege intre nevasta si mama.E cumplita alegerea, dar atunci cand nu mai este cale de iesire am vazut ca se pune si astfel problema.Este ca si cum cineva m-ar pune acum pe mine sa aleg intre D. si mama.Nu stiu daca as putea alege, ii iubesc pe amandoi ca pe ochii din cap, fiecare are alt sertaras acolo in sufletul meu, de fiecare am nevoie in felul meu si fara niciunul nu pot trai.E injust sa apelam la asemenea abjectii, dar la fel de inust mi se pare ca o mama, care se vrea a fi MAMA sa apeleze la diverse trucuri si nemernicii ca sa isi „recupereze” dragostea fiului „pierdut”, in mintea sa.
Nu pot concepe ca o mama isi poate ameninta nora , apoi fiul si mai ales nu pot inghiti ( de digerat nu se pune problema) conditionari de genul :” de azi nu mai esti copilul meu, daca nu…”
Pana la urma ne casatorim doar cu cel / cea ales/a sau e musai sa ne luam si mama pe cap?E si asta -ca si casatoria- o loterie? Castigi sau nu o soacra buna? Cum se pot dezvata scorpii d-astea de muieri ca trebuie sa-si vada de treaba lor si nu de treaba copiilor lor ?
Sunt mama de baiat, care ma voi ghida dupa 10 reguli de aur, ca sa-mi vad baiatul fericit :
1. Nu-ti privi nora ca pe o femeie, ci ca pe un prieten al fiului tau ori ca pe o fiica dorita de la prima ta iubire. 2. Nu considera ca nora e un intrus. Ea este femeia care, intr-un anume mod, va juca rolul de mama pentru el atunci cand tu nu vei mai fi aproape. Spatiul tau nu poate fi invadat, cucerit de nora, chiar daca ea si-ar dori acest lucru. In plus, ea nu este niciodata cea care incearca sa ceara mai mult decat ii ofera fiul tau.
3. Evita sa arati ostilitate nurorii prin cuvinte ori atitudine. Ea este foarte sensibila la orice element agresiv din partea soacrei. Odata agresata ea, in familia lor va aparea un lant de discordii si dispute ce poate duce chiar la infern, ceea ce nu doresti pentru fiul tau.
4. Poarta-te cu nora cat se poate de apropiat si prietenesc, fara a te impune nici ca mama, nici ca prietena. N-o vei putea supune prin etalarea clara a incercarii de a o supune, caci astfel nu faci decat sa o antrenezi intr-o disputa pentru dominanta ori sa o umilesti. Umilinta va declansa agresivitatea fata de fiul tau si fata de oricine din familia ta, asimilat ideii ca ” soacra-i stapana ” .
5. Fa in asa fel incat sa o atragi pe nora in a-ti comunica tie direct, liber, oricare problema, ca si cand ai fi mama ei. Povesteste-i secrete din viata ta pentru a-i capata increderea.
6. Evita intrebarile intime si indiscretiile „pretioase „, pe care aproape oricare nora le considera inconstient drept o violare a intimitatii personale.
7. Asimileaz-o pe nora cu fiul tau, imaginandu-ti ca sunt una si aceeasi persoana.
8. Evita sa devii cicalitoare repetandu-i anumite conceptii ale tale.
9. Nu ridica tonul in discutii, indiferent de genul lor.
10.Incearca sa lasi la o parte oricare sentiment de nemultumire, gandindu-te ca aleasa este o dorinta a fiului tau. Ea nu are soarta pecetluita de el. Viata va decide daca sunt potriviti, iar el are dreptul de a-si croi viitorul. Daca este impiedicat sa-si iubeasca sotia, intreaga vina va fi considerata numai a ta.
Fărâme de suflet şi de viaţă 