Viata bate filmul !

Azi am dat o fuga la mall sa iau o carte.In fata la Diverta zaresc o fosta colega de gasca de prin liceu.Schimb de comentarii de complezenta initial, dupa care ma interesez de-un cuplu care mie imi era tare simpatic: ea-fosta prietena de-a mea de prin liceu, el- un fost amorez de-al meu tot de prin liceu, s-au cuplat in facultate si s-au casatorit la scurt timp dupa aceea, eram prin anul 3 cred.Erau un cuplu super misto, am iesit si prin facultate cu fosta gasca de prieteni prin niscaiva cluburi fancy ale momentului respectiv ( intre timp lumea incepuse s-o ia care, cum, incotro; era moda cu plecatul din tara pe vase de croaziera sau pe unde mai puteai, eu am fost mult plecata din Romanica si-n putinul timp liber cat imi ramanea ma mai intalneam cu oamenii la o barfa si o cafea tare cu tutun ).Dupa ce am terminat facultatile stiu ca el plecase pe un vas de croaziera, ne-am intalnit pur intamplator intr-o vara, prin Grecia, in portul Pireas si-mi spunea ca trage tare sa-si ia o casa, ea era prin Dubai la ceva job intr-un hotel.Ulterior am mai aflat una-alta, intalnindu-ma cu oamenii, ca si-au luat o super casa, aveau si-un business al lor, totul le mergea struna.Spunea toata lumea ca-s tare indragostiti, ca se impaca excelent si ca vor sa faca si-un copil.Chiar la un moment dat ma gandeam, ca exista si oameni care sunt de nezdruncinat ca si cuplu, exista si oameni carora Dzeu le baga si-n sac si le merg toate ca unse in viata asta.
Astazi…am ramas putin…nici nu stiu cum sa zic…nu-s socata de ceea ce li s-a intamplat, ci-s socata de intamplarea in sine,de modul cum s-a intamplat, de faptul ca eu, prin natura mea, sunt o zgubilitica, o super-socializatoare, o prietenoasa ce nu s-a pomenit, vorbesc cu absolut toata lumea, rad si am glume cu barbatii de numa’, zambesc si ma amuz la tot felul de faze ( chiar si mai deocheate) , am avut o groaza de amici baieti, am avut un prieten timp de 14 ani ( nu iubit , ci prieten ), un tip cu care am dormit, mancat, vazut cele mai faine spectacole de opera, teatru, ateneu,etc. din viata mea, om cu care am fost la munte sa ne plangem fostii /ele , om pe care-l sunam la 1 noaptea ca-mi era urat sa dorm singura in casa,etc.Ei bine, pentru mine insa, aceste prietenii sunt bine situate, stiu clar ce simt si pana unde as putea merge cu omul respectiv, stiu clar ca familia mea este sacra, stiu ca oricat de mult m-as amuza cu-n gagiu si am socializa, am povesti cate-n luna si-n stele, ne-am intalni la cafele, filme, povesti ,etc. eu nu as putea sa ma gandesc mai departe la vreo relatie cu acel om sau smth.Eu il iubesc enorm pe D. al meu, cu calitati si defectele pe care le are, cu toate bunele si relele lui, ca doar d-asta l-am ales pe el si nu pe altul din toata lumea asta mare.
Am scris toate astea ca sa se inteleaga de ce azi m-am socat asa.

Well…revenind la cuplul respectiv…aflu ca s-au despartit, ea mai are inca un copil facut cu actualul+ copilul actualului.Ce s-a intamplat?
Dupa ce a ramas insarcinata, de prin luna a 8-a ea a ramas acasa ca-i era greu sa mai mearga si la firma sa se ocupe de toate.A nascut, are un baietel super frumusel si destept, totul a decurs ok ea a intrat inconcediul de crestere al copilului (CIC), el toata ziua pana noaptea la firma , la birou, la intalniri,etc., intr-un cuvant pe drumuri, sa produca banutu’ gras pentru familie.
Vine ziua in care ea isi largeste aria de plimbare cu carutul intr-un parc mai indepartat, parc unde vesnic prin natura lucrurilor, socializezi cu X persoane care mai au copii mici.Intre toate mamele venite in parc cu copiii se afla si un Y , barbat care avea si el o fetita mica, fetita de care, convenise cu sotia lui de la acea vreme, sa aiba el grija ramanand acasa in CIC.

Azi o vorba, maine o alta vorba, au tot povestit, s-au tot imprietenit, el o asculta ca nimeni altul si-i intelegea absolut toate problemele de mama, hai ca vara mergem impreuna la mare cu copiii ca le face bine, hai si la un munte ca-i la fel de bine, toamna mergem la locuri de joaca impreuna, ne sfatuim, ne plangem de mila unul altuia, mergem sa luam masa in oras aproape zilnic ca-i mai funny decat singuri acasa intre 4 pereti si uite-asa din una in alta s-au indragostit oamenii lulea, „iubire mare „, zice individa care-mi povestea, fugit de acasa ea cu tot cu copil, Y scandal monstru cu nevasta-sa ca nah! (eu i-as fi dat o soricioaica 😀 ), divorturi naspa ca aveau oamenii de impartit la greu averile acumulate, ala, Y ,saracie dar boem omu’ , a divortat simplu ca e baiat de magistrat si statul i-a dat si copchilul ca el a avut grija de fetita de cand s-a nascut si-i cunoaste toate nevoile, s-au mutat indragosteii impreuna, s-au casatorit si mai au si un baietel al lor. Fostul sot a lasat afacerea toata si a plecat iar pe nu stiu ce vas de croaziera sa uite de tot si de toate.
M-a socat povestea, pe bune, ma gandeam cum e viata…Ai de toate, ai un copil fain si o familie frumoasa si dai cu piciorul la toate astea pentru un domn ce l-ai cunoscut in parc 😀 .Da, dar domnul pare a fi iubirea ta cea mare, omul pe care l-ai asteptat mereu, barbatul viselor.( ala cu care ai facut primul copil oare tot asa o fi fost?! )
Am plecat de langa individa respectiva, gandindu-ma si acuzandu-i si pe sotii celor 2 protagonisti ai povestii noastre, cum dreq sa stai atat de pasiv cand vine sotia / sotul si te anunta ca pleaca cu copilul si cu un alt barbat la mare in timp ce tu trudesti pentru familie din zori si pana-n noapte? Sau sotul pleaca cu o alta tanti cu copil la mare? Mdeah…
Ciudat rau de tot, chiar ca viata bate filmul !