Un cadou intarziat, de Craciun

Nu am prea mult timp ultimamente sa scriu ( desi am o groaza de idei de asternut pe taste ) sunt tare concentrata pe master ( a inceput sesiunea finala si lucrez si la dizertatie ) si fireste ca si Ayan imi rapeste o buna parte din timp.
Anul trecut, de Craciun ( deja suntem in 2010, deci este vorba de anul trecut ) nu i-am facut niciun cadou copilului meu, caci am considerat la momentul respectiv ca nu are rost sa luam ceva, dat fiind faptul ca este mult prea mic pentru a putea constientiza.De regula nu fac cadouri doar de dragul de-a face, de regula cadourile pe care le fac nu-s unele d-astea in trend ( gen parfum super scump, ultima moda de camasa, ultimul trend la jeans, etc. ) si mai ales, daca fac cadouri, le fac cu scopul de a-i ramane cumva in amintire celui /celei caruia /eia i le daruiesc.Astfel incat, nu i-am luat lui Ayan nici haine ( si nici mai tarziu la aniversari sau de Craciun nu-i voi lua cadou haine) , nici jucarii ( lui oricum acum i-as putea cumpara si un diamant de jucarie , caci tot sticla de plastic la jumate si punga in care-i bag sandwitch-ul lui taica-su sunt preferatele lui ), nici nush ce jumpere sau sofisticate de playground-uri.Nu i-am luat nimic.Si stand asa in pat in noaptea dintre ani m-am gandit cu constiinta incarcata ca am facut anul trecut o groaza de cadouri altor copii si tocmai lui fi-miu nu i-am luat nimic.Si mi se parea injust, ii spuneam lui D. ca mi-as dori sa gasesc ceva, un anume ceva pe care sa-l putem pastra si sa-i poata face o mare placere peste ani ( chestiile astea care marcheaza copilaria ii vor face placere la maturitate, cand va sti sa le aprecieze cu adevarat, nu la 5 sau 10 ani cand va avea tot avioane in cap ).
Si iata ca pe 1 ianuarie, rascolind netul ca un sobolan, am gasit cadoul mult visat.I-am facut o minunatie de carte, o carte cu o poveste de iarna, poveste a carui personaj principal este chiar Ayan.O carte cu o poveste emotionanta in care Ayan este eroul pozitiv, ” the good one” , o carte in care aparem si noi ca si parinti, apar si bunicii si apar si nasii.Cu adevarat un cadou minunat de care sunt fericita si multumita, un cadou care ii va face peste ani cu siguranta o mare, mare placere !


2 comentarii la “Un cadou intarziat, de Craciun

  1. Frumos cadou!! Si eu eram tentata sa fac ceva de genul asta, dar m-am trezit prea tarziu. SI atunci i-am facut un filmulet cu fotografiile de peste an.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s