Vizita la pediatru, siguranta sau teroare?

Azi ne-am facut timp si mai ales curaj si am pornit prin zloata, care s-a facut pe drum, la pediatra, caci intra in concediu de maine si trebuia sa-l vada la controlul lunar.Am notat faptul ca intr-o luna Guguluf a luat numai 100 gr. in greutate, dupa cantarul ei ( al nostru acasa arata altceva ), a crescut numai 0,5 cm deci are o perioada de stagnare ceea ce nu-i rau ca se facuse cat o zi de post la nici 7 luni 😀 ( glumesc,desigur).I-am spus ca mananca foarte bine si fara mofturi, nu are nicio problema de sanatate ( Doamne ajuta! ), e putin cam rasfatat dar se va rezolva 😀 , dintii nici urma sa ii apara ( seamana cu mine, mie mi-au dat primii dinti la 1 an si 3 luni si acum n-am nicio carie si nici n-am avut ever ), doarme toata noaptea fara probleme, are program de masa la 4 ore, mananca 2 biberoane de lapte 230ml/ fiecare dimineata si seara, la ora 12 bea suc de portocala si mandarina zilnic pentru intarirea sistemului imunitar, la ora 14:30 papa fie piure de legume radacinoase, fie piure de dovlecei, fie spanac cu carne de pui sau ficat.Ficatul ii place maxim ( sincer nu ma asteptam ca eu, una, il urasc si acum ), spanacul abia de ieri mi-l mananca ca i l-am amestecat cu ardei gras rosu, iaurt si cateva picaturi de lamaie + ficat.Altfel nu-l vrea, neam! iata exemplul :

Seara mananca piureul de fructe + branzica de casa + iaurtel.Iaurt si laptele ptr. branzica numai Tnuva de 1,5% grasime si iaurtul 4 % grasime, branzica i-o fac zilnic in casa ( 250ml lapte fiert cu 2 pastile de calciu lactic sau 10 picaturi de lamaie ), toata mancarea i-o gatesc zilnic proaspata.Lapte bea Humana 2 si cereale ii mai dau cate o cupa doar dimineata si cereale numai de la Humana cu diverse fructe.Inainte ii mai dadeam in piureul de fructe si inlocuiau biscuitii, azi i le-am scos ca e destul de dolofan pentru cereale.Nu ma ingriorez deloc ca nu a luat luna asta in greutate, nu fac comparatii cu alti copii caci fiecare are ritmul lui de dezvoltare, sunt fericita ca e dezvoltat perfect psihic, „vorbeste” de m-a capiat, intelege tot ce-i spun daor ca nu poate sa se exprime si el dar avem limbajul nostru :-D.Motric nu este atat de agil pentru ca este mai dodolot si este si lenes ( doar d-asta a fost pelvian) si oricum baietii sunt mai inceti decat fetele la dezvoltare.Cu siguranta tumbe, intoarceri si mers va face, eram ingrijorata daca era mai tampitel sau absent.El este curios tare, percuteaza la tot si la toate din jurul lui.Daca il pun pe covor se afla in elementul lui, daca il tin in pat sta si casca gura la diverse chestii cu piciorusele pe sus ridicate.

Faza cea mai naspa de azi, din toata vizita, a fost faptul ca la plecare l-am imbracat pe Gugulufix cu salopeta si cu tot tacamul de blindare anti- frigareala si inainte sa ies pe usa mi-a venit mie ideea „geniala” sa merg la toaleta ( aveam de innotat cu carutul prin nameti, deci clar faceam pe mine pana acasa ) si i-l pasez asistentei si unei alte cucoane din cabinet ( nu-i cunosc functia ca-i mereu multifunctionala cand merg eu acolo) sa-l tina in brate.In timp ce eram pe cacastoare, ca tot omul, aud o busitura imensa si pe Bimbix al meu urland ca din gura de sarpe.Nu va pot relata imaginea exacta ( oricum as blura datorita unor cititori care se inrosesc la fata des ) cum am iesit cu jeansii in vine din wc si infascandu-l pe copil de sub…scaun.Va dati seama?Copilul meu a cazut cu fata pe gresia din cabinet, de la inaltimea unui scaun de birou!M-am pisat pe mine fix si la propriu si la figurat, am crezut ca fac infarct miocardic.Ayan plangea de mama focului ca se speriase rau, asistenta mai sa lesine ca nu i se poate intampla chiar ei asta ( iaca totusi s-a intamplat! ), doctorita pediatra l-a luat si l-a dezbracat si l-a verificat.Noroc cu salopeta groasa si caciula si mai groasa ca altfel avea creierii pe gresie direct.Cum puii mei sa lasi tu pe scaun un copil de 7 luni sa stea in fund linistit, ca si cum ar avea 2-3 ani si ar stii el ca trebuie sa ma astepte cuminte si-n liniste??Macar daca uneau dracu’ scaunele alea, dar asa?!!
In fine, zi cu mari peripetii, m-am documentat ulterior si pe la alt medic neurochirurg si mi-a spus ca loviturile in frunte sunt cel mai putin daunatoare, dar oricum loviturile la cap in genere nu-s bune ! El a mai cazut, ce-i drept, de vreo 2-3 ori, n-are stare si a cazut acasa, dar pe covor si de la o inaltime de 1-2 cm maxim, nu de pe scaun de birou.Ceea ce m-a bucurat insa a fost atitudinea mea in acele clipe si anume: cu exceptia chilotilor in vine cu care am iesit din closet, in rest mi-am pastrat calmul, am reusit sa-mi infranez nervii si sa port civilizat o discutie cu toate muierile alea de mi-au scapat maimutica pe jos.( ca-mi venea sa le tai capul c-o secure… asta-i altceva , atunci insa mi-am pastrat calmul,ba chiar am s zambit, le-am urat toate cele de Sarbatori , ba ne-am mai si pupat, la naiba! ).Alta data nu-l mai las nimanui, il iau cu mine in wc si-l pun pe gresie jos in fund, macar stiu ca nu cade de pe un scaun, ar cadea intr-o parte si de la inaltime relatic mica.
Cu aceasta lovitura si cazatura de azi, sunt constienta ca s-a deschis seria unor multeeee cazaturi si lovituri din viata lui Bimbix ( mai dure sau mai putin dure, sa speram in ultima varianta ), lovituri si cazaturi la care mie mi se va goli trupul de sange de frica, sper insa sa fiu mai prevazatoare pe viitor si sa-mi inchid pantalonii cand dau buzna intr-o sala de asteptare dintr-un cabinet medical.Azi , insa, mi s-a falfait! Vorba mamei mele:” niciodata nu mai e ca prima data ! ” 😀

4 comentarii la “Vizita la pediatru, siguranta sau teroare?

  1. Valeuuuuu…pai eu ii poceam mutra lu’ madama…da’ acu si tu ai avut vina ta…chiar nu trebuia sa-l lasi cu alea….sa stii si tu o vorba de la o prietena a mea in varsta, medic pediatru care a vazut „cateva stadioane” de copii la viata ei….”cel mai nesigur este sa lasi copilul cu un cadru medical!” (explicatia….sunt atat de „tarsaiti” prin lumea asta a lor incat nu mai sunt atenti la toate detaliile…tocmai pentru ca pentru ei sunt rutina…nu le mai este frica si nu mai sunt atat de vigilenti!)
    Bine ca sunteti bine…mi te si inchipui cu pantalonii in vine…e de rasu plansu…da’ ce sa-i faci…priveste cu umor inainte ca vorba ta…de cazaturi si lovituri o sa tot ai parte de acum!
    Pupici multi!

    Apreciază

  2. ooofff … mittitelul. Bine ca nu e nimic grav. Stiu, sperietura ta e mare, dar daca te-au asigurat ca e ok, poate esti mai linistita.

    Apreciază

  3. Oana, stii cum e: pana nu te dai cu capul de pragul de sus nu te inveti minte! Nu mi s-a mai intamplat asa ceva, eu l-am mai lasat cu alte persoane pentru 5 minute cat am avut de mers la toaleta si-n alte dati (drept este ca nu erau cadre medicale niciunul ),dar de acum incolo chiar ca nu-l mai las nimanui,vorba lui D.:” te chinui si faci cu el in brate ” :-D.pupici si de la noi

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s