Ce bine este sa ai putin timp si sa te poti uita si prin lucurile mai vechi pe care le ai prin calculator.Nu am mai facut asta de multa vreme si in zilele astea cat nu am scris nimic, nu am facut nici treaba , nimic.Am stat si am revazut poze cu mine si cu D., poze de la inceputul iubirii noastre, poze de atunci cand noi doi eram stapanii Universului, poze de cand orele ce ne desparteau unul de altul ni se pareau ani, poze ce le-am facut in nenumaratele locuri superbe unde cutreieram amandoi si ne declaram iubirea.El ma vedea si m-a vazut mereu o frumoasa fara seaman, eu il vad Fat Frumos al meu pe care l-am asteptat dintotdeauna si a venit nu pe cal alb, ci pe mai multi cai putere si negri 😀 Cred ca cel mai bine pentru perioada aia se potriveste cantecul asta superb:
Imi amintesc cu multa nostalgie cum ne trezeam zilnic imbratisati si zambind ( azi pleaca zilnic la ora 6:30 la job si ma trezesc zilnic singura ), imi amintesc cum umblam seara de seara pe te miri unde fara sa simtim oboseala ce acum ne doboara pe amandoi, cum aveam atunci rabdare sa ascult absolut tot ce-mi povestea ( azi il mai reped ca sunt praf de oboseala dupa o zi de stat singura cu Ayan ), imi amintesc ca topaiam de fericire de fiecare data cand venea acasa de oriunde ( si azi mi-e dor rau de el cand nu e acasa, il astept sa vina, vreau sa stea cat mai mult cu mine si ma bucur cand intra in casa, dar topaiala de demult s-a dus.Fie il adorm pe Guguluf, fie intind rufe, fie calc,etc. ). Uitandu-ma la poze, ma bucur enorm ca am putut in viata asta sa-mi gasesc jumatatea ( stiu ca putini sunt cei care in zilele noastre isi mai gasesc acel om numit „j suflet – pereche „, langa care isi doresc sa stea forever and ever neconditionat si in orice situatie a vietii ), ca am putut sa gasesc un om pe care sa-l iubesc cu toata fiinta mea si el sa faca la fel, ma bucur ca iubesc si sunt iubita, am invatat ca acei ce au rabdare, in viata, sunt rasplatiti si li se da ceea ce merita.Mi-a spus o doamna batrana ca Dumnezeu da fiecaruia ceea ce merita si probabil ca noi am fost atat de buni incat ne-am meritat unul pe altul sa ne iubim total si mai tarziu am fost impreuna si mai buni incat l-am meritat pe Ayan.
Si daca as mai trai 1000 de vieti, tot pe D. l-as alege sa-mi fie iubit, sot, amant, prieten ; l-as alege insa cu mult, mult mai devreme si l-as cauta in toata lumea asta mare pana l-as gasi sa fie iar al meu, pentru totdeauna.Te iubesc D. si va iubesc mult baietii mei frumosi si buni !
Am atasat doar „cateva” 😀 poze din multele nostre plimbari de la inceputul dragostei noastre.
Fărâme de suflet şi de viaţă 