Tristeti si remuscari

Azi sunt trista, dar atat de tare trista incat ma doare fiecare por al sufletului.Eman o tristete apasatoare.Afara cand ma plimbam cu Guguluf m-a oprit o doamna foarte draguta si m-a intrebat zimbindu-mi:” de ce sunteti atat de trista?”.I-am zambit fortat si am plecat mai departe…Ce as fi putut sa-i spun??
Sunt trista de dimineata.Cum a inceput?Am dat click sa citesc un blog, aici si am vazut niste fotografii care m-au miscat profund.Am citit si am savurat cu nesat fiecare pagina a blogului ( sambata am restanta la master dar nu mai conteaza ca n-am invatat nimic pana acum, ma descurc eu, acum sunt trista ), pe masura ce citeam si vizualizam imaginile ochii mi se umpleau de lacrimi si ma gandeam cat de lasa am fost ca nu am putut sa fac acest pas.Sa plec sa traiesc intr-un loc aproape de mare, de ocean.Sa traiesc mereu, nu doar 7 sau 10 zile de vacanta, undeva ca aici:

Sunt oameni care iau decizii in viata ( desi sunt blamati si aratati cu degetul ) doar pentru ca nu vor mai tarziu sa aiba remuscari.Remuscari pe care eu ,azi, le traiesc din plin.Mi-ar fi placut ca Ayan sa creasca intr-un loc calduros tot timpul anului, sa alerge cu piciorusele desculte pe nisipul ud de la malul marii sau oceanului, sa creasca in aroma de leandru, azalee si portocali, sa miroasa zilnic arome mediteraneene si sa inspire aer marin.Sa ne plimbam invatandu-l sa mearga pe nisp si nu pe asfaltul dintre blocuri, sa-i arat dimineata cand ne trezim pescarusi si apa verde ca smaraldul si nu trotuare gri si copaci desfrunziti, sa creasca intr-o comunitate mica unde toti oamenii isi dau binete si-s draguti unii cu altii, unde nu se fereca casele cu 1000 de lacate ca se fura din ele, in locuri unde masinile parcate stau deschise, nezgariate si cu antena, mp4-ul luate sa nu le fure nu stiu ce hot, as vrea prin pletele-i balaie sa-i adie briza calduta a marii / oceanului tot anul ( pentru ca are parul ondulat si nu am sa-l tund scurt niciodata ), sa prinda cu manutele lui mici direct din pomi mandarine si lamai, sa ne hranim cu multe masline si ulei sanatos de masline, sa fim bronzati tot anul, sa mancam mult peste proaspat, baia in ocean sa fie ceva uzual, sa nu trebuiasca sa strang tot anul bani la ciorap pentru o vacanta exotica, sa facem si eu si D. surfing fara ca asta sa ramana doar un vis, sa ma iubesc cu D. la malul marii pana la epuizare, sa adunam toti 3 scoici si sa facem castele de nisip.
Tot asa precum castelele de nisip se vor darama si aceste vise ale mele, prea tarziu sa pun in aplicare ceva atat de frumos, prea tarziu sa mai pot sa spun: am facut-o si pe asta ca sa nu am remuscari.Caci eu, deja le am…