Leoaica tanara, iubirea!

Aseara am fost in vizita la niste prieteni dragi noua, prieteni ce au si ei o fetita cu 2 saptamani mai mare decat Ayan.Cand am ajuns la ei, l-am dezbracat pe Surubix si l-am pus in patul mare alaturi de cea mica sa se joace, sa le vad reactiile, sa vad cum reactioneaza al meu copil.Dupa ce s-au uitat unul la celalalt indelung, s-au studiat si s-au pipait ca sa se „cunoasca ” al meu Buburuz a inceput sa rada si sa intinda manutele spre ea, deh! el este un prietenos si un vesel, un zambaret.Ea, in loc sa reactioneze la fel i-a aplicat niste zgarieturi pe frunte si niste palme peste ochi… prima data a pus o buzita de plans Guguluful si dupa , la urmatoarea zgarietura a izbucnit in hohote de plans.
Pentru prima oara de cand sunt mamica am trait niste sentimente tare profunde si anume: imi venea s-o palmuiesc pe aia mica, sa-i zbor capul de pe umeri.E drept ca mi-am pastrat calmul si am spus :” e mica, nu stie ce face” ( prietena mea deja o certa ), rationamentul asa imi spunea si asa imi spune si acum, dar…in clipele cand ma uitam la el cum plangea si cum era zgariat pe fata imi venea s-o omor pe aia mica de nervi ce aveam.Este un sentiment tare ciudat, rationamentul te indeamna sa faci ceva, dar corazonul iti spune altceva.
L-am luat in brate si toata seara nu l-am mai lasat langa cea mica, ea a mai incercat sa se apropie dar am evitat-o sistematic de teama sa nu-l palmuiasca iar.Ma uitam la Surubix ca nu este absolut deloc violent, el este un boem din asta, mangaie, rade, gangureste, un delicat si un finut.Pe drum ii spuneam lui D. ca as face moarte de om pentru el, de cand sunt mama am simtit niste emotii ciudate si straine total mie pana atunci: sunt ca o leoaica pentru el si sunt in stare de orice pentru a-mi apara puiul.Asta dovesdeste clar ca-l iubesc enorm, il ador si nu suport sa-l vad atins nici de-o floare!