Doar o dorinta la sfarsit de toamna

Azi am fost la spital s-o vedem pe Eva…n-am putut-o vedea ca am ajuns tarziu si nu ne-au mai lasat s-o vedem, dar am vazut-o in poze.Este un copil frumos-frumos, o fetita cu buze senzuale, cu par destul de multisor pentru un nou-nascut si brunetica, bucalata si cu un nasuc mic.
Nu despre ea voiam sa scriu, ci despre faptul ca ajunsa in maternitate m-au luat asa niste emotii de numa’, ma gandeam la momentele cand l-am nascut pe puiut, mi-am adus aminte cum era si el doar un ghemotoc pe care-l manevram cu mare -mare grija ca pe un bibelou usor casabil, mi-am adus aminte de momentele in care plangeam ca bleaga ca ma izbise depresia post-natala, ma gandeam cat de emotionant este sa ai ocazia sa treci in viata prin asemenea clipe.Curios sa constat acum dupa aproape 6 luni, ca in maternitati, cei care sunt cu adevarat fericiti in acele clipe sunt taticii.Azi am vazut in Bucurestiul asta atat de gri si plin de oameni necajiti, stresati si tristi, oameni cu adevarat fericiti.Am vazut barbati cu chipul plin de lumina, cu emotii si zambete pe fete , zambete largi cat bucuria din inima lor.Ma uitam si la mamici ca erau toate aproape vlaguite, trase la fata, palide si abia miscandu-se, tiandu-se sau sprijinindu-se de sot / mama / tata / familie venita in vizita, ma uitam ca nu puteau efectiv sa traiasca bucuria momentului datorita durerilor de dupa nastere.
Si pentru prima oara dupa ani de zile, m-am gandit ca mi-as dori si eu o fetita mica, eu mi-am dorit la nebunie un baiat din nspe mii de motive ( o sa le scriu candva ) , m-am gandit ca mi-ar placea tare mult sa fac o fetita blonda si carliontata, cu ochi albastri, luminosi, o fetita viitoare femeie si mama.Ma gandeam pe drum ca in acel tablou de la maternitate, in care imortalizarea chipurilor ne evidentia niste fete obosite si palide de mame si fete luminoase si pline de bucurie ale taticilor, doar peste cateva zile se vor schimba trasaturile acelorasi oameni, din femeia palida ce se tinea srijinita de sot va renaste din cenusa ca pasarea Phoenix aceeasi femeie puternica si stapana pe ea ca inainte de a deveni mama, ma gandeam ca totusi femeile au nu numai o coasta in plus fata de barbati, dar au si o putere extraordinara de refacere si remontare dupa momente grele prin care trec.Si repet…azi, pentru prima oara mi-am dorit sa am si eu o gagalice de fetita, o pasarica Phoenix in devenire.Mi-am dorit sa-l mai vad iar pe sotul meu emotionat si fericit, cu chipu-i frumos plin de lumina bucuriei, mi-am dorit sa stau iar sprijinta de bratul lui, palida si indurerata dupa nastere, mi-am dorit sa ma rasfete iar toata lumea, sa imi aduca flori si sa ma pupe toti spunandu-mi iar :” ai un copil superb !” si chiar daca n-ar fi superba ca si Ayan, ar fi cea de-a doua minune nascuta din mine si din omul meu iubit, ar fi o alta luptatoare care peste ani ar sta si ea la bratul unui tanar, sprijinita si palida dupa nastere, ar fi si ea „autoarea” unei alte minuni.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s