Cat valoreaza un zambet?

In timpul sarcinii m-am rugat tot timpul ca al meu copil sa fie perfect normal, perfect sanatos, destept si cu simtul umorului.Fizic nu ma puteam ruga sa iasa cu ochi si par de culoarea nu stiu care pentru ca este aberant.A facut Doamne-Doamne un mix intre toti din familie, de la mine i-a dat mai mult ca asa se cuvenea la cat m-am chinuit in sarcina 😀 si a iesit ceea ce azi poarta numele de Ayan.
Faptul ca este un copil frumos ( deja incep sa cred ca este un copil cu adevarat frumos, pentru ca oriunde, dar absolut oriunde, mergem cu el nu exista sa nu intoarca capul dupa el, sa nu ne spuna ca avem un copil super fain sau sa nu il alinte si complimenteze atat copiii mai mari cat si adultii ) nu ma face atat de fericita cum ma face faptul ca este vesel.Ayan este cu adevarat un copil super vesel si va fi cu siguranta un adult la fel ( eu am sa-i cultiv cat pot mentinerea tonusului ridicat si a veseliei care nu numai pentru el sunt benefice dar si pentru cei din jur ).
Dimineata cand ne trezim ( pe la ora 10 de fapt e dimineata noastra 😀 ), primul lucru pe care-l face cand ma vede este sa-mi zambeasca.Toata ziua e cu gura pana la urechi, deja are ceva timp de cand rade in hohote, tipa de bucurie si scoate tot felul de sunete de care radem cu pofta toti in fruntecu el.Se poate vedea si din poze ca el se hlizeste si zambeste in mai toate foto, chiar ma uitam ca are doar cateva poze in care este serios, restul sunt toate cu zambetul larg ce-i lumineaza fetisoara aia frumoasa.
Ma gandeam aseara cu D. ca Ayan adunat in 5 luni de viata ( exceptand prima saptamana in care mieuna cumva ca ala nu era plans ) nu cred ca a plans 3 zile puse cap -coada.Plange cand e nervos ( nici nu plange, e un fel de urlet fara lacrimi ) crezand ca vom ceda sivom face ca el, dureaza insa acest planset circa 7-10 minute,dupa care ii trece starea de suparare si rade iar cu pofta. Mai are zile cand e marait, daca e obosit are un marait care nu e plans, este un fel de…habar n-am cum sa-l descriu…aaaaaaaa…dar sunt putine zilele alea si revine la starea lui euforica.Doamne sunt atat de fericita ca este un spirit vesel, nu sufar copiii si oamenii morocanosi, nu-mi plac pesimistii si botosii de niciun fel.In plus sa te inconjori de oameni d-astia carora vesnic le tuna si le fulgera, care vesnic au probleme si nemultumiri iti creeaza si tie o stare aiurea de spirit si ti se ineaca corabiile oricat de vesel si optimist ai fi.
Imi doresc sa fie ca si mine, imi amintesc cum in liceu ma ascultau cu sufletul la gura ce le povesteam si radeau ca la nebuni cu totii, la facultate m-am inconjurat numai de oameni tonici si veseli cu care radeam de lesinam, D. are si el super simt al umorului, prietenii nostri sunt si aia innebuniti cu povestile mele, la job chiar eram uneori nevoita sa le fac observatii unora si ei radeau de modul cum o spuneam, medicii care m-au tratat in sarcina…iubire mare cu ei ca „asa pacienti tonici si zapaciti nu avem zilnic” ,deci…ma bucur enorm ca al meu copil a mostenit de la noi veselia si cu siguranta si simtul umorului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s