Ideea unui blog a prins viata cu destul de multisor timp in urma, cand al meu sot citea diverse bloguri , se amuza si-mi spunea sa facem si noi un blog in care sa ne asternem toate gandurile cotidiene, sa ne scriem intamplarile bune sau rele pe care le traim.Eu, absolventa de jurnalistica, am un „condei” usor si odata asezata la pc imi curg prin minte ideile si gandurile intr-un mod ametitor, imi este foarte usor sa scriu, sa exprim ceea ce gandesc, simt, traiesc.
Pana acum am tot amanat din varii motive: ba eram prea ocupata cu jobul, ba ma luam cu treburile casnice si uitam, ba mi-era lene,ba preferam o iesire in aer liber decat sa stau in fata calculatorului si acasa, dupa orele de birou, ba am fost gravida si sarcina cea ingrozitoare pe care am avut-o nu ma lasa sa ma pot concentra la nimic altceva decat la copilul ce urma sa-l nasc, ba ultimele luni mi-au fost total acaparate de mica fiinta ce astazi reprezinta intregul meu Univers.Si uite asa, timpul se scurge la fel de repede precum nisipul din clepsidra, ideea blogului era intiparita acolo in mintea mea foarte clar…lipsea insa s-o si pun in practica, sa prinda viata.
Astazi, uitandu-ma pe un forum am gasit un blog al unei mamici si citindu-l m-am mobilizat si am hotarat ca e timpul sa-i fac si copilului meu un astfel de blog, de care sa se bucure mai tarziu citindu-l.Si iata-ma azi punand in fapt ideea si luand astfel nastere blogul lui Ayan, baietelul meu minunat.
Fărâme de suflet şi de viaţă 