Concurs “Mâini curate, corp sănătos”

M-am decis sa particip si eu la concursul organizat de Laura ,pe blogul ei, deoarece mi-a placut mult tema acestuia.
In afara faptului ca impreuna cu Pusi avem mereu discutii pe tema curateniei si igienei personale, a casei, a hainelor, etc., la gradinita am avut o tema mare pe parcursul unei intregi saptamani si aceasta a cuprins atat discutii despre igiena in mare, cat si discutii particularizate pe subteme: curatenia si igiena hainelor, a corpului, a casei, a locului unde lucram, etc.De exemplu am adus in discutie cum pastram hainele dupa ce venim de la gradinita, ce facem cu cele murdare, cu ce le spalam si cine anume spala hainutele, de ce folosim fierul de calcat la calcarea articolelor de imbracaminte, de ce trebuie calcate hainele, ce facem cu hainele dupa ce le spalam si le calcam, cum le asezam in dulap si ce obiecte folosim la asezarea hainelor, ne culcam seara cu acelasi haine cu care mergem pe strada, avem sau nu hainute de casa,etc.
Tema aceasta le-a placut foarte tare copiilor dar cel mai mult i-a impresionat o poveste citita cu intonatie speicifca de mine , poveste care le-a transmis fix mesajul la care ma gandisem si pe care-l stabilisem eu ca si obiectiv.Povestea cu pricina se numeste Maricica si este scrisa de Luiza Vladescu.O redau mai jos pentru ca citita de voi, dragi mamici, cu multa intonatie, cu siguranta veti reusi la sfarsitul povestii sa scoateti de la puii vostri mesajul pe care-l stabiliti dinainte si anume sa se spele pe maini, fata, dinti, ochi, dimineata inainte de-a merge la gradi, fara a vocifera, fara lene, etc.

MARICICA
De Luiza Vlădescu

” Maricica este o fetiţă din grupa mică.Dimineaţa ea se pregăteşte să plece la grădiniţă. Se scoală, se îmbracă… se uită în oglindă şi cântă:
- Mă aşteaptă grădiniţa,
Ce frumoasă e fetiţa!
Cănăfior alb la ciorap,
Fundă roşie pe cap!
Aşa cântă Maricica şi dă să iasă pe uşă afară, când deodată se aude strigată:
- Maricică, Maricică… nu pleca, eşti murdărică!
Maricica se întoarce:
- Cine mă strigă?
- Eu, pieptenele… Nu te-ai pieptănat!
- Nici nu te-ai spălat! îi strigă apa din lighean.
- Nici cu săpun nu te-ai dat… se răsuceşte săpunul supărat în farfurioara sa
- Nici pe dinţi nu te-ai spălat! spune periuţa de dinţi.
Şi pieptenele, şi apa, şi săpunul, şi peria de dinţi sar în sus şi strigă:
- Întoarce-te, întoarce-te, Maricică!… Nu vezi că eşti murdărică?
Rău se supără Maricica. Le scoate limba, se strâmbă şi spune:
- Nu vreau să vorbesc cu voi. Sunt supărată. Tu, apă, eşti rece şi odată, când m-am spălat pe faţă mi-ai alunecat pe gât. Tu, săpunule te bagi unde nu-ţi fierbe oala! Când vreau să mă dau cu săpun numai pe frunte şi pe obraji, tu mi te bagi şi în urechi şi în nas şi-n ochi…
Cu pieptenele sunt supărată, că mă trage de păr… Şi cu tine, perie de dinţi, nu vreau să vorbesc, că ai pastă amară… şi mă ustură limba… Să mă lăsaţi în pace!
- Maricică, Maricică! îi strigară apa, săpunul, pieptenele şi periuţa de dinţi.
Maricica se uită în oglindă şi-şi întrebă fundiţa şi cănăfiorii de la şosete:
- Sunt murdărică?
- Nuu… îi răspund fundiţa şi cănăfiorii. Eşti gătită, draga noastră.
- Dar apa şi săpunul spun că nu sunt spălată, pieptenele spune că nu sunt pieptănată…
- Vai, Maricică, îi şoptesc fundiţa şi cănăfiorii, ce te iei după ei? Nu te vezi că eşti curată? Uite! Faţa n-are nici o pată. Nasul s-a cam murdărit, că-i răcit… Părul este sub căciulă; dinţii sunt pitiţi în gură; mâna, vezi, mănuşă are… Nu-i nevoie de spălare!
- Aşa?
- Daaaa!
- Atunci pot pleca.
Şi Maricica pleacă la grădiniţă cântând:
Mă aşteaptă grădiniţa,
Ce frumoasă e fetiţa!
La grădiniţă, grupa mică a întins o horă mare. Maricica voioasă, s-a prins în horă… şi cântă cu ceilalţi copii:
- Coroana e rotundă,
Rotundă e şi luna,
Frumoasă e şi fata…
Pe care o aleg…
Maricica cântă şi se învârteşte în horă… dar pe ea nu o alege nimeni să joace în mijlocul horei.
- Alege-mă şi pe mine! strigă Maricica unei fetiţe.
- Nu te aleg, că nu eşti pieptănată…
- Alege-mă tu! strigă ea unui băiat, ce se află în mijlocul horei.
- Nu… nu te aleg, Maricică, fiindcă eşti murdărică.
- Ei, şi? ridică Maricica din umeri. Nu mai pot! Iaca eu mă joc cu Ursulache…
Plecă din horă, îşi ia ursuleţul din dulap şi se aşază pe un scăunel. Îşi priveşte pe furiş mâinile şi-şi întrebă în şoaptă fundiţa:
- Sunt eu murdărică?
- Nuuuu… ştiu, răspunse fundiţa. Eu văd că faţa n-are nici o pată, nasul s-a cam murdărit, da-i răcit.
- Taci, taci! strigă ursuleţul. Eşti o fundiţă mincinoasă… Azi nu s-a spălat deloc… Eu cu Maricica nu mă joc.
Şi ursuleţul se răsuceşte şi sare din mâinile Maricicăi.
Fundiţa a tăcut. Au tăcut şi cănăfiorii.
Maricica-i singură şi-i vine să plângă…
Copiii se joacă şi cântă:
- Coroana e rotundă,
Rotundă e şi luna,
Frumoasă e şi fata…
Pe care o aleg…
Maricica ia o păpuşică, dar păpuşica îi strigă:
- Lasă-mă-n pace! Îmi murdăreşti rochiţa cu mâinile tale murdare!… Lasă-mă…
Începe să plângă Maricica… Şi plânge, şi plânge… şi lacrimile-i curg şiroaie pe obraz. Iar pe unde trec ele rămân dâre curate. Se frecă Maricica la ochi cu mâna, dar mâna-i murdară de marmeladă, şi de ou, şi de plastilină… şi-şi mânjeşte toată faţa…
Râd copiii şi strigă:
- Maricică, Maricică, noi nu vrem în grupa mică să avem o murdărică!
Pleacă Maricica acasă
Pieptenele, săpunul şi periuţa de dinţi nici că se uită la ea. Aleargă Maricica la apă dar apa o stropeşte şi-o ocărăşte:
- Nu, nu te apropia de mine. Eu sunt rece, nu sunt bună…
Ia săpunul, dar săpunul îi sare din mână şi îi strigă:
- Nu te pot ajuta. Am clăbuci şi-ţi intru în urechi, şi-n nas şi-n ochi.
Când să ia pieptenele, el îi strigă:
- Nu vreau să te ajut, ai spus că te trag de păr…
Periuţa de dinţi se tânguie şi ea
- Eu am pastă amară… nu pot să-ţi spăl dinţişorii. Şi-apoi, tu te-ai supărat pe noi.
- Nu, … plânge Maricica. Nu mai sunt supărată. Vreau să fiu curată… Copiii din grupa mică m-au gonit, că-s murdărică…
- Eşti murdărică? se mirară piptenele şi apa, periuţa de dinţi şi săpunul… Parcă spuneai că faşa n-are nici o pată… nasul s-a cam murdărit că-i răcit. Părul este sub căciulă, dinţii sunt pitiţi în gură, mâna, vezi, mănuşă are… Nu-i nevoie de spălare.
Fundiţa i se clătină în păr:
- Nu, nu, nu-i nevoie!
Dar Maricica îşi scoase fundiţa, şi apa… fâş, fâş… spală fetiţa. Şi săpunul face spumă multă, multă, şi-o spală pe ochişori, pe obrăjori, pe urechi, pe mâini, pe gât. Pieptenele o piaptănă, periuţa de dinţi o spală…
Tare frumoasă e acum Maricica! Se uită-n oglindă şi râde:
- Mai sunt oare murdărică?
Apa şi săpunul, pieptenele şi periuţa de dinţi îi cântă:
- Maricică, Maricică, nu mai eşti o murdărică…
Eşti o fată curăţică, cum sunt toţi din grupa mică! “

La final de articol, va dau si o plansa pe care s-o colorati impreuna cu puii, la sfarsit de poveste si
dupa ce stabiliti mesajul povestii, caci in final pentru asta citim povesti, invatam poezii, sa ajungem la mesajele pe care vrem sa le transmitem celor mici, intr-un mod mai placut, fara a li se parea ca le impui niste reguli, niste conditii, ci prin a-si imita modelele alese din literatura, jocuri si jucarii.